BRANDUL DE TARA:"GINDITORUL",MAI PERCUTANT DECIT DRACULA

"Brandul de ţară": imagine externă în care România este identificată cu un amalgam ciudat, în care Nadia Co­mă­neci, Hagi şi Ilie Năstase sunt adu­naţi la grămadă cu Dracula, iar mă­măliga şi sarmalele, cu Ceauşescu. Dar de nişte ani buni, mai-marii noş­tri se zbat să inventeze un "brand" ade­­­vărat, care să ne aducă celebrita­tea, dar şi banii turiştilor care ne cam ocol­esc. Mai întâi a fost "Dracula Land", parcul tematic mort încă din faşă. A urmat "Fabulospirit"-ul, hi­mera care a trăit doar în actele oficiale. Iar acum testează, pe foarte mulţi bani, "Land of Choice", bazaconia legată de frunza ministresei Udrea – simbol grafic banal, un soi de "Foaie verde, laba gâştii". În tot acest timp, un tezaur discret ne-a promovat deja ima­ginea în lume mult mai eficient de­cât ar reuşi vreodată bătrânul Dra­cula, fie el chiar şi aliat cu frunza Ele­nei. 

"Brand"-ul care ne-a făcut deja ce­lebri în lume vine din negura tim­pu­lui, icoană a istoriei străvechi. Iar vectorii săi de imagine sunt "Gânditorul de la Hamangia", "Zeiţa de la Vi­dra", "Idolul de la Moigrad", altarul ze­ilor neştiuţi de la Parţa, superba ce­ramică de Cucuteni ori ciudaţii idoli Gumelniţani. Vi se par doar cioburi hârbuite şi potcoave de cai morţi? Fals: sunt martorii vremurilor când de aici, de pe meleagurile noastre, se dădea "ora exactă" a civilizaţiei eu­ropene. Până de curând, doar oa­menii de ştiinţă erau familiarizaţi cu aceste relicve. Dar asta s-a schimbat în ultimii ani, de când vestigiile preistoriei noastre au ieşit în lume, prin câteva expoziţii senzaţionale. 

 

Asediul preistoric asupra lumii moderne a început în 2008. Prima "ţintă" vizată a fost "Historishe Museum" din Olten-Elveţia care, între 2 iu­nie şi 1 octombrie, a găzduit ex­po­ziţia "A l’aube de l’Europe, Les grandes cultures neolithiques de Roumanie" – "Zorii Europei, Ma­rile culturi neolitice ale României", compusă din 1.112 relicve arheologice străvechi. A fost un succes imens. Motiv pentru care specialiştii au inclus-o pe lista primelor cinci evenimente culturale de importanţă mondială ale anului. Aveau şi de ce: vechi de şase-şapte milenii, obiectele ex-pu­se apar­ţin unor civilizaţii care erau deja bă­trâ­ne când faraonii Egiptului Antic în­cepeau să-şi înalţe pira­mi­dele. A fost prima ocazie când Occidentul afla că Balcanii şi actualul teri­toriu al Ro­mâniei au fost "poarta" prin care civilizaţia a pătruns, puţin câte puţin, în restul Europei. Presa interna­ţio­na­lă a scris atunci că publicul larg, dar şi lumea ştiinţifică au admirat "varietatea, calitatea şi bogăţia luxuriantă a formelor şi culorilor, a sim­ţului artistic, specifice unor culturi de excepţie." În patru luni, expoziţia a avut 100.000 de vizitatori. 100.000 de entuziaşti pe care "Land of Choice" ori avatarul său "Explore the Carpathian garden" nu-i va atra­ge, oricâte milioane de euro se vor cheltui pentru promovarea lor.

Apoi, în 2009-2010, preistoria a "cucerit" lumea de azi, în alte trei "campanii". "Oastea neolitică" a fost compusă din 175 de vestigii străvechi, plus alte câteva zeci, la fel de importante, provenite din ţările vecine. Toate adunate în expoziţia "The Lost World of Old Europe-The Danube Valley 5000-3500 BC" ("Lumea Pierdută a Vechii Europe-Valea Dunării 5000-3500 î.Hr."). Noul "voiaj" a în­ce­put pe 10 noiembrie 2009 cu ex­poziţia de la "Institute for the Study of Ancient World", din New York, prima ocazie în care America a intrat în contact cu preistoria noastră. Fapt recunoscut de directorul muzeului gazdă: "Până în acest moment, un mare număr de arheologi n-au ştiut nimic despre existenţa acestor uimi­toa­re civilizaţii, denumite generic Old Europe". Apoi, din aprilie şi până în septembrie 2010, vestigiile admira­te de americani au fost la "Ashmolean Muzeum of Art" a Universităţii Oxford, unde englezii au fost şi ei fas­ci­naţi de relicvele preistoriei noastre, pe care le vedeau pentru prima oară. În cea de a treia etapă, "neo­li­ticii" noştri au cucerit Grecia: între 6 octombrie 2010 şi 10 ianuarie 2011, expoziţia care uimise deja America şi Anglia a fost găzduită în Muzeul de Artă Cicladică din Atena. Şi cu toate că vechea Eladă este acum un imens muzeu arheologic, vestigiile neolitice s-au bucurat de acelaşi succes ca în primele două "escale". 

Puse una peste alta, "aventurile" muzeistice ale preistoriei noastre au atras, în total, câteva sute de mii de vizitatori. Şi, mult mai important, a adus România în atenţia unui pu­blic sofisticat care a aflat că aici, la noi, există vestigii istorice mult mai vechi decât în majoritatea celorlalte zone ale lumii. Şi cel puţin la fel de interesante. Pe scurt, "Gânditorul" şi restul relicvelor preistorice şi-au făcut datoria de vectori de imagine ai unui brand de ţară deosebit de eficient. De aici încolo, sarcina aducerii celor interesaţi pe meleagurile de unde a început civilizarea vechii Europe revine mai-marilor noştri care ar trebui să nu uite că multe ţări câştigă bani grei punându-şi trecutul "la muncă". 

Ce ar trebui să facem? Poate ceea ce vecinii noştri fac deja. Bulgarii şi-au popularizat trecutul neolitic şi atrag mulţi turişti, cu tot cu banii lor, atât în muzeele de specialitate, cât şi în zonele unde s-au descoperit relicve pre­istorice. Asta ca să nu mai vorbim despre nenumăraţii curioşi care vin să vadă "Tezaurul regilor traci", un alt ca­pitol de istorie extrem de bine popu­larizat. 

La graniţa de nord-est, ucrainenii se dau peste cap ca să-şi lege trecutul de cultura Cucuteni şi de superba ei ceramică pictată. Ce-i drept, acum 6.000 de ani, graniţele de azi nu existau, iar cucutenienii locuiau pe un spaţiu imens, întins din centrul ţării noastre până dincolo de Kiev. O cultură unitară peste care ucrainenii vor să se facă proprietari. Miza? Tot tu­riştii curioşi pe care spe­ră să-i atragă. Şi sunt atât de hotărâţi să facă asta, încât la Campionatul European de Fotbal din 2012 vor încerca să im­­pună înlocuirea enervantei Vuvuzele afri­cane cu "Zozulica", o fluierice din lut similară oca­rinei de pe la noi. Atâta doar că ei spun încă de pe acum că, deşi o consideră "pur slavi­că", "Zozulica" îşi are originea în cultura Cu­cuteni. Pare un fleac, dar nu va mai fi aşa dacă ei vor reuşi să im­pună acest substitut "cucutenian" al Vu­vu­zelei.

JURNALUL  NATIONAL