ION DE LA ANINA SI TABLITELE DE LA TARTARIA

         Când în anul 1961 echipa cercetătorului Nicolae Vlassa a descoperit trei tăbliţe din lut la Tărtăria, lângă Orăştie, nu avea de unde să ştie ce furtună avea să se nască. Aflat la sfârşit de program, cu trei tăbliţe de lut destul de instabile fizic din pricina umezelii, în lipsa şefului, unul dintre arheologi ia hotărârea de a arde tăbliţele pentru conservare, distrugându-se astfel posibilitatea de analizare cu C14. La fel, nu se fac fotografii ale sitului şi al obiectelor găsite în jur.

            La o studiere mai atentă, tăbliţele reprezintă o formă de scriere sumeriană, o descoperire epocală. Era prima descoperire care atesta legăturile strămoşilor noştri cu marea civilizaţie sumeriană. O descoprerire care urma să schimbe cuprinsul cărţilor de istorie.

            Deoarece nu exista posibilitatea de analizare a tăbliţelor , s-a luat hotărârea de a se analiza celelalte obiecte din sit. Scheletul unui bărbat, dovedit ulterior femeie, figurine de teracotă. Şi se aştepta analiza şi datarea exactă a contactului cu civilizaţia sumeriană.

            Răspunsul a fost devastator: rămăşiţele sitului sunt de la 5370-5140 î.Hr., adică înainte cu 2000 de ani de scrierea sumeriană, considerată prima din lume.

Imposibil! La acea dată nu putea exista o civilizaţie superioară în zona Transilvaniei! Este un fals grosolan! De neconceput pentru un om de ştiinţă!

Şi totuşi!

Studiul a fost preluat de un grup de cercetători societici, singurii cercetărori străini care aveau acces în acea perioadă. După numeroase studii, se stabileşte că, totuşi, nu sunt un fals.

În decursul anilor se fac cercetări de către numeroşi experţi şi arheologi internaţionali, persoane avizate şi care nu îşi riscau reputaţia pentru idei preconcepute. Toate concluziile sunt aceleaşi: tăbliţele nu sunt falsuri.

Cu toate acestea, mediile academice româneşti privesc cel puţin cu rezervă, dacă nu cu respingere aceste tăbliţe.

            Lăsând la o parte cercetarea tăbliţelor, să purcedem la o povestire asupra acestor zone.

            Undeva acum 42 000 ani trăia pe lângă Anina un anumit personaj denumit de istorie Ion din Anina. Trăia atât în adăposturi construite, dar mai ales în peşteri şi sub stânci. Descoperise arcul, trăia în comunităţi, se ocupa în principal cu vânătoarea. Este cel mai în vârstă om modern “Homo sapiens sapiens” apărut în Europa.

            Urmaşii lui Ion din Anina continuă să trăiască în zonă şi după glaciaţiunea Wurn. Sunt prezenţi atât în zona Moldovei, cât şi în Dobrogea. În realitate în toată zona romanească. Sunt puşi la punct cu utimele cuceriri tehnologice : harponul, coşul împletit, folosesc podoabe şi obiecte de cult.

            Şi, în timp datorită progresului ştiinţei şi tehnici, intră într-o nouă fază a existenţei. Crează primele aşezări neolitice din Europa, cu toate caracteristicile principale : agricultură, comunităţi săteşti, etc. Perioada ? 8000 îHr. Întindere? Cultura Starčevo - Körös – Criș : la est Bratislava-Viena, la vest Nipru, la sud Munţii Balcanici. Vă sună cunoscut?

            În alte zone neoliticul apara concomitent, în Mesopotamia, sau mai târziu 5500 îHr India şi 5000 îHr Europa centrală şi de vest.

            În timp populaţia creşte. Soluţia aleasă este migraţia. Atât în vest, spre Peninsula italică, cât şi spre est. Încet zona nelocuită a Greciei est ocupată, cultivată. O parte trec strâmtoarea Bosfor spre Anatolia. Aici se aşează în zona muntoasă ţi crează singura civilizaţie atestată documentar. Ei sunt hittiţi.

            Ajunşi în zona Munţilor Anatoliei, atât de asemănători cu cei de unde veneau, undeva prin sec III îHr, crează un imens imperiu, puternic şi sfidător. Intră în contact cu egiptenii. După spusele egiptenilor sunt cam albi şi cam blonzi, unii chiar cu părul castaniu. Istoricii atestă chiar o similitudine izbitoare cu limba tracă. Alţi istorici fac o asociere a numelor get-het. În plin declin militar şi economic, suferă o înfrângere devastatoare de la “oamenii mării”, invadatori puternici care vor fi opriţi doar de către egipteni. Ne aflăm în anul 1000 îHr.

            Însă nu toţi trec în Anatolia şi devin hittiţi. O parte din ei rămân în Peninsula Greciei. Ajung şi pe insule şi crează civilizaţiile pregreceşti Ioniană, Doriană, Minoană. Sunt destul de mulţi istorici care fac alte asemănări de nume : Ion, Doru – nume fără corespondent în alte limbi, precum cuvântul “dor”, Mina. Civilizaţiile sunt construite între 3000 – 2000 îHr.

            Pe ei îi întâlnesc “oamenii mării”, grecii, atunci când ajung în Grecia în jur de 1000 îHr. Îi consideră sfinţi, “oamenii albi” de la nord. Le pun numele de pelasg, “vecin”. Ţara lor de origine este Hiperboreea. De la ei îşi aleg zeii. Mai bine zis ei sunt zeii.

            Zeus cel răzbunător din vârful munţilor, schimbându-i-se ulterior reşedinţa în Olimp, Apollo hiperboreanul, Ares luptătorul neînfricat, coborâtor din Tracia, Artemis amazoana pădurilor, veşnic în căutarea prăzii, cu numele schimbat în Bendis de către traci, Dionissos, bătrânul zeu al vinului, coborât de la Istru. Tyche, zeiţa norocului, Mama Gaia, personificarea pământului, Titanul Prometeu, înlănţuit în munte că le-a arătat oamenilor focul.

            Pelasgii sunt arătaţi de către Homer şi Herodot ca trăitori pe întreaga suprafaţă a Greciei. În timp dispar. Apar sporadic, doar ca o poveste. Sunt alături de troieni în lupta impotriva aheilor, au un regat condus de regele Pelasg la nord de Grecia.

            Şi din neant apare un nou popor la nord de Grecia. Poporul macedonean. Fără veste, este grecizat, deşi manierele sale sunt mult mai puţin cizelate. Primitiv, chiar brutal, luptător, cuceritor. Filip îi supune pe greci, iar fiul său, Alexandru cel Mare, supune întreaga lume. Aşa cum au apărut, aşa dispar. În timp pătura conducătoare macedoneană se topeşte în masa supuşilor greci. Nimic nou sub soare.

            În timpul lui Homer pelasgii sunt istorie. La nord sunt tracii, mai sus geţii, “cei mai viteji şi mai drepţi dintre traci”.

           Şi totuşi, cine a scris tăbliţele? Şi când?

            Pentru cei care sunt sceptici, a fost o poveste. Pentru cei care cred, nu stricaţi istoria cu pseudo idei referitoare la primordialitatea românilor în toţi şi toate. Spuneţi doar că noi am inventat scrisul, nu mersul pe jos şi apa caldă.

ROMANIA,IN TREI DESCOPERIRI ARHEOLOGICE CONTROVERSATE

Căutăm răspuns unor întrebări esenţiale, dezbatem oferind argumente pro şi contra, aducem dovezi, infirmăm dovezi… iar în discuţie sunt trei subiecte sau mai bine zis trei evenimente care aşază România pe harta marilor şi importantelor descoperiri arheologice. Cele trei descoperiri ar transforma România în locul unde au trăit primii oameni sapiens din Europa, în locul unde au apărut primele semne ale scrierii, în locul unde a existat cea mai veche aşezare stabilă din Europa. Altfel spus astăzi vorbim despre Tăbliţele de la Tărtăria, despre Ion dintr–o peşteră din Anina şi despre Schela Cladovei.

Trei descoperiri arheologice din România au făcut înconjurul lumii dând naştere la destule discuţii aprinse între specialişti. Presa a vuit că doar era vorba de cel mai vechi Homo Sapiens descoperit, de cea mai veche aşezare stabilă din Europa şi de cea mai veche atestare a scrierii pe Pământ. Sunt teorii ce au parte de adepţi şi contestatari, iar adevărul este / va fi stabilit de specialişti. 

Tăbliţele de la Tărtăria

Cel mai vechi mesaj scris al omenirii a fost descoperit în România. Un mesaj mai vechi cu aproximativ un mileniu decât cel lăsat moştenire de sumeriene. O descoperire arheologică, mult contestată, prin care România poate fi înscrisă în topul arheologiei mondiale. Este vorba de trei tăbliţe din lut care au fost descoperite de echipa arheologului Nicolae Vlassa în localitatea Tărtăria din judeţul Alba. Pe două dintre ele se regăsesc reprezentări animaliere şi vegetale, iar pe o a treia sunt patru grupuri de semne, parte a unui străvechi sistem de scriere.
Descoperirea a avut loc în anul 1961 şi a generat destule discuţii. Punctul de pornire al acestora l-a constituit supoziţia că tabliţele datează din jurul anului 5.500 î. Hr. Astfel, aceste tăbliţe ar fi cu un mileniu mai bătrâne decât cele sumeriene, considerate a fi, până deunăzi, purtătoarele celui mai vechi mesaj scris al omenirii.
Teoria este contestată de mulţi specialişti în domeniu, iar contraargumentele lor pornesc de la faptul că nu s-a efectuat datarea tăbliţelor cu ajutorul radiocarbonului. Acesta este elementul recunoscut ca fiind adjuvant principal în datarea descoperirilor arheologice. Procedura de tratare cu radiocarbon a fost imposibilă în cazul tăbliţelor de la Tărtăria pentru că acestea au fost uscate într-un cuptor. Contestatarii teoriei amintite mai au un argument: nu s-au dat publicităţii fotografii realizate în sit, în momentul descoperirii. Altă ipoteză? Tăbliţele ar fi ajuns pe teritoriul actual al României datorită unor contacte economice cu Orientul.
Replica celor care susţin vechimea tăbliţelor de la Tărtăria ţine de un schelet şi de câteva figurine, descoperite împreună cu tăbliţele. Scheletul a uimit şi el: iniţial se credea că ar fi vorba de osemintele unui bărbat, dar apoi s-a stabilit că este vorba de scheletul unei femei de aproximativ 55 de ani. Vârsta e una extraordinar de înaintată pentru vremurile în care a trăit femeia, adică acum 7.500 de ani. În ceea ce priveşte figurinele – 26 realizate din lut şi 3 din alabastru – ele susţin vechimea tăbliţelor pentru că tratarea cu radiocarbon a demonstrat că figurinele au fost realizate în urmă cu peste şapte milenii. 

Ion, primul homo sapiens

Înconjurată de controverse a fost şi descoperirea lui Ion, cel despre care se crede că ar fi primul homo sapiens din Europa. Povestea lui Ion începe într-o peşteră din Munţii Aninei, acolo unde un grup de speologi a descoperit o veche mandibulă. Procedura datării cu radiocarbon a relevat faptul că mandibula numără aproximativ 40.000 de ani şi aparţine celui mai vechi homo sapiens European descoperit până în prezent.
Veterana descoperire a primit şi un nume –Ion, iar locul unde a fost găsit a fost îndelung cercetat. Lipsa unor rămăşiţe de unelte i-a determinat pe cercetători să concluzioneze că peştera nu a fost locuită, Ion trăind şi murind în alt loc.
Povestea continuă cu alte două descoperiri din Anina: un craniu de Homo Sapiens, botezat Vasile, şi alte fosile umane care au primit numele Maria. Diferenţa o fac însă cei 14.000 de ani care îi despart pe Maria şi Vasile de Ion. Altfel spus, cei doi sunt mult mai tineri decât primul homo sapiens din Europa.
Câteva picanterii legate de Ion? Specialiştii români nu şi-au permis să plătească analizele cu radiocarbon, dar antropologul Erik Trinkaus a acceptat să realizeze procedura. Ion a moştenit ceva şi de la strămoşii neanderthalieni: este vorba de trăsăturile care îl apropie de omul de Neanderthal.

 

Schela Cladovei

Îndelung dezbătută a fost şi ipoteza conform căreia la Schela Cladovei ar fi existat cea mai veche aşezare stabilă din Europa, descoperită de arheologul Vasile Boronean. Se pare că aceasta datează de acum 10.000 de ani şi s-a dezvoltat între anii 8000-5500 î. Hr. Indiciile au fost oferite arheologilor prin piatra, osul şi cornul descoperite aici. Şi argumente ar mai fi: stablirea unei aşezări aici ar fi fost posibilă datorită condiţiilor bune de viaţă pe care câmpia Dunării le oferea. În plus, ipoteza este susţinută de o a doua descoperire: la Cuina Turcului a fost găsită o falangă de cal pe care este încrustat un romb. Vechimea ei? 11.000 de ani, spun specialiştii.
Idea controversată a celei mai vechi aşezări stabile europene la Schela Cladovei a mai primit un sprijin: vecinii sârbi au descoperit şi ei dovezi similare la Lepenski Vir, pe celălalt mal al Dunării. Se pare că cele două aşezări sunt surori: datează din aceeaşi perioadă; comunităţile aveau aceleaşi îndeletniciri, pescuitul, vânatul, creşterea animalelor şi cultivarea pământului, şi erau preocupate în aceeaşi măsură de stocarea hranei. Tocmai stocarea hranei, alături de cultivarea pământului, le-ar fi permis să întemeieze aşezări stabile.