GETIA,TARA SFANTA...

Stramosii nostri geto-daci ne-au lasat mostenire o cronica scrisa pe placi de aur. Este vorba despre cele 514 table si tablite de aur gasite la Sinaia, pe care sunt inscrise foarte multe informatii despre istoria Poporului Primordial si a religiei sale arimine. Dintre celebrele tablite de aur de la Sinaia, care au fost insusite de regele Carol I si tainuite la Biserica Sin Nicoara din Curtea de Arges, un numar de circa 200 de tablite au fost furate si scoase din tara de catre regele Carol al II-lea dupa abdicarea sa si au ajuns in Arhivele secrete ale Vaticanului, iar alte 300 de table mari (de circa 100 cm x 60 cm) au fost date Uniunii Sovietice (U.R.S.S.), la cererea lui I.V. Stalin, in 14 septembrie 1944, de catre regele Mihai I pentru a-si pastra tronul si pentru 2 avioane rusesti. Citeva tablite de aur se afla la persoane fizice, iar o tabla mare exista in Egipt, la Muzeul de istorie din Cairo. Despre Tezaurul de la Sinaia si despre necesitatea recuperarii lui de catre Statul Roman au fost publicate detalii numai in revista "Romania Mare", din 11 septembrie 2009. Tezaurul de la Sinaia si implicarea fostilor regi ai Romaniei in jefuirea lui sunt subiecte tabù pentru Parlament, presedintii Romaniei, Guverne, televiziuni si presa scrisa ! De ce? Pentru a nu fi cunoscut adevarul despre Poporul Ales si despre religia geto-dacilor. Academicienii si istoricii alogeni, precum si cei romani au sustinut teza falsa ca tablitele de la Sinaia au fost topite inainte de anul 1877. Originalele lor exista in Arhivele Vaticanului si la Moscova, ele fiind predate la sovietici pe baza de proces-verbal, in septembrie 1944. Acest document exista, precum si copii ale sale. Aceiasi pretinsi istorici alogeni si romani au refuzat sa vada si sa cerceteze copiile dupa Tezaurul de la Sinaia, facute pe placi de plumb. De ce? Pentru a nu se afla si a nu se cunoaste adevarul despre arhiva regatelor geto-dace din vremea reginei Hestia si a regilor Zamolxe, Burebista si Decebal.
Pe tablitele 50 si 66 de la Sinaia scrie "Sfinta Getie." Getia a fost Tara Sfanta cunoscuta de toata antichitatea. Noi romanii am mostenit Pamantul Sfant de la stramosii nostri geto-daci, care aveau ca simbol al sacrului crucea, cu brate egale si inscrisa in cerc, fiind folosita de cel putin 8.000 de ani. Geto-dacii erau cel mai religios popor din lume, Neamul Ales de Ziditor. Aceste adevaruri si multe altele au fost prezentate de preotul Dumitru Balasa in cartea "Dacii de-a lungul mileniilor" si de Constantin Olariu Arimin in volumele I si II din cartea "Adevaruri ascunse". Din aceasta Tara Sfanta, unde a existat cea mai veche civilizatie, au roit stramosii nostri, in jurul anilor 4000 i.Hr. si 2000 i.Hr., in toata Europa si pe alte continente, ducand religia lor. Ariminii, pelasgii, tracii, getii si dacii erau unul si acelasi popor, un neam divin si scoborator din Tatal Ceresc, popor ce avea aceiasi limba, Limba Primordiala, si aceiasi religie a crucii cu brate egale si inscrisa in cerc. Denumirile diferite au fost date stramosilor nostri de catre unii istorici si geografi ai antichitatii. Din Calea/Legea Adevarului si Dreptatii stiau stramosii geto-daci ca numai cunoasterea si faptele bune sunt caile pentru a deveni OM. Geto-dacii plecati din Carpati au raspandit invatatura lui Santu in lume, inclusiv in Palestina, asa cum rezulta din manuscrisele descoperite la Qumran.
Genialul Mihai Eminescu scria, in anul 1877, ca "va veni ziua in care si pietrele vor vorbi adevarul". Un numar tot mai mare de romani afla din ce in ce mai multe informatii despre adevarata noastra istorie, care ne-a fost falsificata in ultimii 1.905 ani.
Ne aflam in apropierea marii sarbatori a Nasterii Domnului sau Craciunul. In mitologia romaneasca avem un personaj religios arhaic, pe Mos Craciun, care sta in dreapta Tatalui Ceresc. Acest adevar se regaseste si pe tablitele 1, 2 si 6 descoperite la Sinaia, in anul 1875. In legendele populare, Mos Craciun este stramosul neamului pastorilor geto-daci, Mos Arimin cum scrie pe tablitele de aur de la Sinaia. Sarbatoarea Nasterii Domnului si Mos Craciun apar in miile de colinde romanesti. Poporul roman este singurul din lume care are colinde! La celelalte popoare exista cintece de stea, mai vechi sau mai noi. In monumentala lucrare "Dacia preistorica," a lui Nicolae Densusianu apare si urmatoarea colinda:
 "Sus in dalbe manastiri              Langa batrinul Craciun
  Sade Bunul Dumnezeu,             Sade Ion Sant-Ion,
  Linga Bunul Dumnezeu             Langa Ion Sant-Ion  
  Sade Maica Precista                   Sed toti sfintii de-a randul
  Linga Maica Precista                  Si-mi judeca pe Sivo-Ilio
  Sade batranul Craciun,               Vasileo Ilio ...."
In cartea "Dacia Edenica", Miron Scorobete scrie urmatoarele: "Colindele erau si, in sate, unde traditia inca e vie, sunt si azi considerate sfinte, chiar si cele "laice", si tocmai de aceea textul lor se transmitea nealterat din generatie in generatie". "Aceste colinde au o vechime de zeci de milenii, sute de secole!" In eseul "Isus in tara mea" Nichifor Crainic scria: "Colindele noastre canta pe un Hristos care e al poporului acestuia. Un Hristos coborat din lumina Evangheliei si imbracat in haina pitoreasca, de mit idilic, a unei mentalitati naive in cucernicia ei. Istoria lui Iisus, pruncul, se preface astfel intr-un mit crescut din vlaga pamantului romanesc. Colindele il amesteca printre ciobani si plugari." In cele doua volume de "Colinde romanesti" scrise sub coordonarea Prof. univ. dr. Ioan Bocsa, acestea sunt grupate astfel: de gazda; profesionale; de june; de fata; de petit; familiale; cosmogonice, mito-religioase; religioase, apocrife; religioase, carturaresti.
De mii de ani, geto-dacii aveau la 25 decembrie Sarbatoarea luminii sau Nasterea luminii, cind ziua incepe sa creasca si noaptea sa scada.
Romanii, impreuna cu ceilalti credinciosi, sarbatoresc Nasterea Domnului, Craciunul la 25 decembrie, data stabilita la Roma, abia in anul 354. In Noul Testament, in Tora si in Talmud nu se face o referire expresa la aceasta data. Prin colinde ne intilnim cu stramosii nostri, cu virtutile lor ce ni le-au transmis ca expresii si imagini despre Sfanta Sarbatoare a Craciunului.
In multe colinde stramosesti este amintit Ler imparat si apare refrenul Lerui-Ler pentru cinstirea memoriei imparatilor Galeriu cel Batran si Galeriu cel Tanar care, in anii 291-301 si 301-311, au schimbat denumirea Imperiului Roman in Imperiul Dac. Acesta este adevarul istoric, confirmat si de colinde !

Dupa Craciunul insangerat din decembrie 1989, stapanii-criminali ai Poporului Roman au cautat, prin nenumarate mijloace si metode, sa-i umileasca si sa-i batjocoreasca pe romani in preajma si in timpul Sarbatorilor de Iarna. Pentru multe milioane de romani saracia nu a fost mai mare ca acum, in anul 2011.
In colindele romanesti nu este pomenit imparatul Traian, cel care a distrus Statul Geto-Dac, a ras locasurile de cult din munti, a macelarit preotii si solomonarii, pe slujitorii religiei crucii si a infaptuit cel mai mare jaf din istoria Imperiului roman. Imparatul Traian, impreuna cu mercenarii lui, i-a talharit pe strabunicii sai din Gradina (Cetatea) Domnului, din Ardeal, furandu-le tezaurul geto-dacilor format din 1.640.000 kg aur si 3.310.000 kg argint. Cea mai mare parte din aceasta bogatie a fost extrasa din Muntii Apuseni, mai ales de la Rosia Montana, din cei 200 km de galerii dacice. Pe langa aceste jafuri uriase si distrugerea cetatilor geto-dacilor, imparatul Traian a dat in anul 112 d.Hr., un edict prin care a interzis crestinismul arimin,al Poporului Primordial, al geto-dacilor,in Imperiul roman. Acest adevar a fost ascuns credinciosilor ortodocsi romani. De ce? Sunt inca multe adevaruri ascunse privind istoria Neamului Ales de Santu si a religiei geto-dacilor data de Bunul Dumnezeu lui Eno in Calea/Legea Adevarului si Dreptatii.

In istoria sa de peste 10.000 de ani, Adevaratul Popor Ales de Bunul Dumnezeu care traieste in Dacia Edenica nu s-a impiedicat de un ciot si a pastrat traditiile stramosesti.
Romanii sarbatoresc Nasterea Domnului, Craciunul, Anul Nou, pe Sfantul Vasile, protectorul viei si a vinului, precum si pe Sfantul Ion, nume de stapan, la geto-daci si la romani.

Sarbatori fericite !  La multi ani !


                                                                                Dr.Gheorghe Funar