La sfârşitul anului trecut, o echipă de speologi români a descoperit într-o peşteră din Munţii Apuseni unele dintre cele mai vechi picturi paleolitice din Europa Centrală. În luna mai 2010, acestea au fost atestate ca fiind autentice de către o echipă de specialişti francezi. Este vorba despre un număr de aproximativ zece figuri de animale, realizate în cărbune de culoare neagră pe pereţii unei galerii mai înalte a peşterii.

Rinocerul desenat de oamenii preistorici care au locuit în Apuseni

Speologii Tudor Rus, de la Clubul de Speologie Speodava Ştei, Mihai Besesec, Valentin Alexandru Radu, Roxana Laura Ţoiciu, de la “Asociaţia de Speologie Speowest Arad”, şi Marius Kenesz de la “Speo Club Zarand Brad” au descoperit în peştera Coliboaia din Parcul Natural Apuseni, judeţul Bihor, cele mai vechi picturi paleolitice din Europa Centrală. Este vorba despre aproximativ zece figuri de animale (un bizon, un cal, foarte posibil o felină, unul sau două capete de urs şi doi rinoceri), realizate de oamenii preistorici care au trăit în această regiune a pământului.

Celebra de acum peşteră este străbătută de un râu subteran care formează mai multe sifoane. Picturile sunt conservate într-o galerie mai înaltă.

Viorel Traian Lascu, preşedintele Federaţiei Române de Speologie, ne-a declarat că “este foarte probabil ca în perimetrul respectiv să fi mai existat şi alte asemenea picturi care, din cauza apei, au fost distruse”.

Artă parietală unicat de acum 23.000-35.000 de ani

Picturile sunt de culoare neagră, fiind desenate cu cărbune. Ele “reprezintă animale, printre care un bizon, un cal, posibil o felină, unul sau două capete de urs şi doi rinoceri. Aici se găsesc, de asemenea, şi câteva gravuri. Pe sol sunt răspândite oase de urs. În timpul şederii în peşteră, urşii au zgâriat şi au lustruit pereţii peşterii”, se arată în comunicatul oficial dat publicităţii de specialişti. Acest aspect constituie o dovadă a autenticităţii desenelor.

Deşi au fost descoperite la sfârşitul anului trecut, abia la 16 mai 2010, o echipă franceză, formată din speologii Marcel Meyssonnier şi Valérie Plichon, specialistul în preistorie Françoise Prudhomme, specialiştii în artă de peşteră Jean Clottes şi Bernard Gély şi paleontologul specializat pe ursul de peşteră Michel Philippe au atestat autenticitatea picturilor, pe care le-au încadrat perioadei vechi a artei parietale Graventtian sau Aurignacian, adică în urmă cu 23.000 şi 35.000 de ani.

Descoperirea este cu atât mai importantă, cu cât este prima dată când se atestă artă parietală aşa de veche în Europa Centrală. Conform domnului Viorel Traian Lascu, în această zonă a Europei a mai fost descoperit un bizon desenat undeva pe teritoriul Ucrainei, dar care este mult mai recent. Domnia sa este de părere că peştera în care au fost descoperite picturile nu reprezintă un unicat, în munţii Bihorului existând mai multe asemenea peşteri şi grote, motiv pentru care nu exclude posibilitatea existenţei şi a altor “opere” parietale. O asemenea ipoteză are drept argument descoperirea mai multor obiecte “de tranzit comercial” din perioada neolitică, paleolitică şi epoca bronzului, care demonstrează o migraţie şi o circulaţie permanentă în această regiune.

Verdictul pus de specialiştii francezi urmează a fi susţinut şi de datarea cu C14, care se va face în câteva laboratoare din Europa, pentru a nu exista nici un fel de suspiciune cu privire la autenticitatea picturilor.

Scene de vânătoare sau simboluri ale unor ceremonii magice?

La scurt timp după studierea desenelor, specialiştii francezi au declarat că este aproape sigur că oamenii preistorici care au realizat aceste picturi erau vânători-culegători, nicidecum agricultori sau crescători de animale.

O problemă delicată o constituie descifrarea semnificaţiei acestor desene. Dat fiind că în Europa există mai multe zone cu picturi rupestre, problema a dat naştere la mai multe teorii. Una dintre ele explică faptul că desenele ar reprezenta scene de vânătoare care aveau un scop magic. Cu alte cuvinte, oamenii preistorici ar fi “vânat” în mod simbolic pe pereţii peşterilor ceea ce urmau să vâneze din belşug în realitate.

O altă teorie, îmbrăţişată şi de cercetătorii francezi care au studiat picturile de la Coliboaia, explică faptul că animalele desenate în peşteri nu au toate legătură cu cele vânate în realitate, ci sunt mai degrabă simboluri ale unor ceremonii magice sau religioase. Acesta ar fi şi motivul pentru care multe dintre picturi sunt executate adânc în interiorul cavernelor.

Peştera Coliboaia a fost pusă în stare de conservare prin grija Federaţiei Române de Speologie şi a Administraţiei Parcului Natural Apuseni, sub autoritatea arheologică a Muzeului Ţării Crişurilor din Oradea şi cea administrativă a Consiliului Judeţean Bihor.

Accesul publicului larg nu este posibil în această peşteră, atât din cauza condiţiilor dificile de acces, cât şi datorită grijii pentru conservarea şi protejarea picturilor faţă de amatorii de suveniruri sau braconierii de relicve preistorice. Un exemplu este cel al urmei de paşi imprimate în calcit, decupată profesionist de hoţi, ajunsă, după cum se pare, în Germania.

Cele mai importante picturi rupestre din Europa

Cele mai importante picturi rupestre din paleolitic, datate în jurul anului 31.000 î.Hr., se află în peştera Chavet din departamentul Ardčche, din Franţa. La fel de celebre sunt şi picturile din Altamira, din Spania, create între 14.000 şi 12.000 î.Hr., precum şi cele din peşterile Lascaux, Dordogne, din Franţa, executate între 15.000 şi 10.000 î.Hr.

Cea mai importantă pictură din mezolitic este cea a războinicilor în marş, de la Cingle de Mola, Castellón, Spania, care datează între 7.000 şi 4.000 î.Hr.