Tablitele cerate de la Rosia Montana, un tezaur al Europei

Zeul Ianus, cu doua capete, este considerat patriarhul nemuritor (IM PIO) al latinilor, dupa cum se vede in aceasta stela de la Rosia Montana 

Rosia Montana constituie o comoara nu numai in aur si in alte elemente „top secret” din Tabelul lui Mendeleev, dar si pentru cultura Europei. Daca s-ar tine cont de acest nepretuit tezaur, nu s-ar da niciodata degrevare arheologica!

Zeul Ianus, cu doua capete, este considerat patriarhul nemuritor (IM PIO) al latinilor, dupa cum se vede in aceasta stela de la Rosia Montana

Atat de putin mediatizate, tablitele cerate gasite intamplator in galeriile de mine reprezinta o pagina de istorie care nu se potriveste cu teoriile ilogice ale celor care sustin ca romanii au venit in Dacia aducand germenii culturii latine din care a luat fiinta poporul roman si ca dacii nu exploatau aurul in galerii si nu stiau sa-l prelucreze. Concluzia „fireasca” de aici ar fi cea vehiculata de amar de vreme prin cartile de istorie, anume ca niciun tezaur gasit pe aceste meleaguri, nici faimoasele bratari de aur, nu pot  fi dacice! Istoria tripticelelor ( carti cu trei foi de lemn cerat legate intre ele) de la Rosia Montana a fost povestita in detalii in cartea ”Romanica”, de  G. Popa-Lisseanu,  editata in 1926 la tipografia Ion C. Vacarescu.

Documente unice de o valoare inestimabila

Asa aratau „gaurile de aur” din Masivul Carnic, „despre care romanii ziceau ca sunt ale lor”, inchiriindu-le baiesilor cu contract scris

S-au gasit 50 de piese, dintre care jumatate au fost distruse integral sau partial, din  nepricepere, ignoranta sau rea-credinta, pastrandu-se intregi sau parti doar 25. Cele mai multe au fost scoase din tara si se afla la Budapesta, Viena, Berlin. Prin continutul si destinatia lor, tripticele reprezinta contracte intre ”proprietari” de mine romani  si ”arendasi”, baiesi priceputi, un edict de dizolvare a unui colegiu funerar – cel mai important document despre colegiile funerare din antichitate – o lista de bucate pentru un ospat al unui colegiu de meseriasi, contracte de vanzare – cumparare de sclavi si asocieri in vederea exploatarii unor ”gauri de mina”. Am pus in ghilimele ”proprietari”, pentru ca in tablite, formularea este deosebit de interesanta! Dam un exemplu: ”Ulpius Valerius, nestiutor de carte, inchiriaza o groapa de aur, despre care zice ca e a sa, lui Socratio Socrationes, de asemenea nestiutor de carte”. Este cel putin ciudat ca Ulpius nu este trecut ca proprietar categoric, ci doar ca unul care pretinde ca aurofodina era a sa! In 1875, tablite asemanatoare mai fusesera descoperite doar in Pompei, intr-un cufar din casa bancherului Cecilius Jucundus, dar acestea erau doar chitante. Impreuna cu cele de la Rosia Montana, constituie singura dovada a vechimii si raspandirii scrierii cursive in latina prisca!
Limba latina prisca, pe buzele tuturor

Asa aratau „gaurile de aur” din Masivul Carnic, „despre care romanii ziceau ca sunt ale lor”, inchiriindu-le baiesilor cu contract scris

In anul 1873, cele 25 de tablite au fost publicate integral cu comentarii si ilustratie grafica de catre eruditul german Teodor Mommsen. Ceea ce sustin toti cei care le-au studiat este faptul ca tripticele sunt documente extrem de rare si de o foarte mare importanta, ele constituind o dovada despre raspandirea limbii latine vulgare in secolul II d. Chr., despre scrierea cursiva in aceasta limba, pana la descoperirea tablitelor de la Rosia Montana necunoscuta in lume. Tablitele cerate demonstreaza ca  minerii peregrini iliro-dalmatini, din marele neam al tracilor, ca si ”autohtonii”, adica dacii, se intelegeau foarte bine cu romanii in limba latina prisca sau ”vulgara”. In tablite se stipuleaza clar ca, desi aproape nimeni ” quia se litteras scire negavit” – ”nu stia a scrie literele” -, ei se intelegeau verbal asupra obiectului contractului. Si asta in anul 131 (dupa cum este datat in scris cel mai vechi triptic), ceea ce naste o intrebare legitima: cand anume invatase neamul trac, in masa, limba latina prisca? Aceste triptice au fost descoperite accidental, de aceea exista posibilitatea sa mai fie altele ascunse in galeriile dacice. Asta ar insemna sa nu se dea nicio degrevare arheologica pentru nicio exploatare invaziva, dar asa ceva nu se intampla guvernanti educati, care stiu ce inseamna cultura.  Tripticele au fost descoperite in mai multe mine. La Larnic, pe langa tablite, s-a gasit si un stil, pe care oamenii din zona il numesc condeiu si pe care astazi il folosesc ca instrument pentru a incondeia ouale de Pasti. In minele din Letea, langa triptice, a fost gasit si cadavrul unui barbat cu barba lunga, cu varsta apreciata la 40 de ani. Intr-o mina dacica din Carnicul Mare, au fost descoperite intr-o odaie subterana, care era mobilata cu o masa si mai multe scaune, avand si o vatra. Langa Rosia Abrudului, in mina Sf. Ecaterina, la o adancime de 277 metri, au fost gasite cele mai multe triptice, impreuna cu obiecte casnice.

“Ungurii” de pe tablita greceasca

Toporul gasit pe Valea Mozacului, cu inscriptia ”SVI MI PIE”, datand din 1500-1375 i.Chr.

Toporul gasit pe Valea Mozacului, cu inscriptia ”SVI MI PIE”, datand din 1500-1375 i.Chr.

Unul din tripricele descoperit in minele Letea, in 1788, a ajuns la magisterul Paul Laurentiu Kovacs din Abrud si familia acestuia l-a vandut in anul 1834 librarului anticar Samuel Nemes. La acest anticar au ajuns si unele tablite in limba greaca, pe care a incercat sa le falsifice. G. Popa-Lisseanu scria in ”Romanica” despre incercarea grosolana de falsificare a tablitelor:  “Pe alocuri, ceara fusese topita atat cat sa se stearga literele initiale si, pe langa unele vorbe barbare fara de niciun inteles, scrise cu litere pseudo-scitice si cursive neo-grecesti, rau formate, au aparut numele mai multor eroi din migratiunea huno-ungarica”, in incercarea de a croi o istorie halucinanta a unor asa-zisi sclavi maghiari adusi de romani pentru a munci in mine!

Oltenismele latinii prisce

Tripticele de ceara extrem de rare constituie o dovada a raspandirii limbii latine vulgare in secolul II d. Chr.

Tripticele de ceara extrem de rare constituie o dovada a raspandirii limbii latine vulgare in secolul II d. Chr.

Textul fiecarui document se scria de doua ori. Scopul dublei transcrieri era sa se poata sti cuprinsul textului intern, fara a se desface sigiliile ce-l pecetluiau, iar scopul contactului era, dupa cum stipula cel ce le scria, sa se fixeze si in scris obligatiunea verbala. Fiecare triptic este scris de aceeasi mana de la cap la coada, inclusiv semnaturile celor sapte martori obligatorii, deoarece, este specificat in contracte, nici cei care sustineau ca sunt proprietari, nici baiesii arendasi, nici martorii ”quia se litteras scire negavit” (nu stiau sa scrie literele). O ”ciudatenie” a limbii latine vulgare utilizate in contracte o constituie folosirea ”oltenismelor”, pe care lingvistii le considera tipic romanesti. De exemplu, un martor la un contract de vanzare al unei femei, se subscrie cu formulasegnai, in loc  de signavi, adica perfectul simplu romanesc sau ”oltenismul” semnai. In alte parti, gasim iarasi o forma ”autohtona”, ”siesi”, scrisa  ”sies” sau ”sues”. Si aici trebuie sa amintim de toporul gasit pe Valea Mozacului, care poarta inscriptia in limba latina prisca ”SVI MI PIE”, ”al meu, patriarhul”! Datarea acestui topor este uimitoare pentru adeptii teoriei ca romanii i-au „latinizat” pe daci: 1500-1375 i.Chr. Si atunci, cine pe cine a ”latinizat”?

Latina prisca, din timpul zeului Saue

Tablitele cerate de la Rosia Montana, un tezaur al Europei

Printre monumentele epigrafice de la Rosia Montana se afla si o stela inchinata zeului Ianus, cel cu doua capete, considerat patriarhul latinilor. Acesta este incadrat de cuvintele ”IM” si ”PIO”, ”patriarhul imortales”, nemuritor. Acest zeu misterios cu doua capete a fost adorat din timpuri stravechi la Tartaria, sub numele de Su, sau Saue, fiind o divinitate al carui simbol dedicat era soarele. El apare si pe monede dacice anteromane sub denumirea de Ianus. Isidor, in lucrarea sa ”Origini”, ne spune ca ”limba prisca, adica limba batrana, a fost aceea pe care au folosit-o locuitorii cei mai vechi ai Italiei, din timpul lui Ianus, care i-a civilizat”. Iar limba latina culta, folosita de patura conducatoare, il supara pe Catilina : “Ispraviti cu atatea grecisme in limba, ca nu ne mai putem intelege cu poporul!”.
Enigmaticii scribi ai tripticelor
Dintre semnatarii contractelor, vreo suta de nume sunt de origine romana, aceia care pretindeau ca ”gaurile de mina” pe care le inchiriau erau ale lor. Cei mai multi dintre ”arendasi” erau baiesi din tribul Pirustilor, asezat in Rosia Montana in ”vicus Pirustarum”. Alti baiesi, vreo cincisprezece, au nume grecesti si nu este exclus ca si acestia sa se fi avut bine cu dacii, asa cum s-au avut intotdeauna. Vreo patruzeci de nume pomenite de tablite sunt ”barbare”, originare Daciei. Este interesant cine erau “arendasii” si cei care scriau contractele pentru romanii nestiutori de carte pentru a intelege de ce documentele  n-au fost tinute la centrul tuturor minelor stapanite de romani, la Zlatna, acolo unde se tineau socotelile referitoare la toate exploatarile aurifere!Istoricii sustin ca minele ”romane” erau exploatate direct de catre imparat, prin ”procuratori aurari”. Tablitele ne spun ca majoritatea procuratorilor erau doar niste liberti,

dar de conditie mai buna. In afara de acestia, exista o multime de ”particulari” romani, tot liberti, care pretindeau ca stapanesc ”gropi de aur”. Contractele scrise pe tablite par cel putin dubioase, pentru ca cei care le incheiau erau in afara organizarii exploatarilor de catre procuratori, iar cei care le scriau cursiv in latina vulgara nu erau functionari romani, pentru ca acestia foloseau latina oficiala, culta! Si de ce au fost ”ingropate” in galeriile miniere greu accesibile? S-a spus ca din cauza atacurilor triburilor germanice ale marcomanilor, aliate cu triburile sarmate si cu dacii liberi. Cu atat mai mult acestea ar fi trebuit sa fie puse la adapost la centru, pentru ca erau niste acte pe care proprietarii n-ar fi vrut sa le piarda! Se poate presupune fie ca erau ”furtisaguri”, facute pe la spatele comenduirii romane, fie ca ”scribii” erau in bune relatii cu dacii si nu au vrut ca romanii sa fuga cu astfel de acte de proprietate.

Dacii au sapat galeriile

Maniera de abataj, trapezoidala, din Masivul Carnic, caracteristica dacilor, cu proportii regulate, calibrate si foarte geometrice, acum amenintate sa dispara in cianura, pentru ca Gold Corporation vrea sa conserve galeriile „romane”

Maniera de abataj, trapezoidala, din Masivul Carnic, caracteristica dacilor, cu proportii regulate, calibrate si foarte geometrice, acum amenintate sa dispara in cianura, pentru ca Gold Corporation vrea sa conserve galeriile „romane”

Incepand  cu 1999, la Rosia Montana a cercetat o echipa de arheologi si specialisti francezi de la Centre National de la Recherche Scientifique, de la Unite Toulousaine d’Archeologie et d’ Histoire (UTAH) si de la Universitatea ”Le Mirail”, plus geologi de la Universitatea Tehnica Babes Bolyai din Cluj si de la Universitatea Tehnica din Munchen. La UTAH exista un departament de arheologie miniera, foarte avansat ca metode de cercetare. Rezultatele cercetarilor laborioase au fost publicate in volumele ”Alburnus Maior”. Conform acestor specialisti, „stilul monumentelor epigrafice este unic, specific pentru Rosia Montana”. Este vorba de simboluri stravechi, folosite de populatia autohtona din cele mai vechi timpuri. Dar concluzia care ii da peste cap pe „academicieni” este urmatoarea: ”In opinia noastra, este foarte posibil ca Rosia Montana sa fi cunoscut o activitate miniera chiar din epoca bronzului. Filoanele bogate au fost cu siguranta exploatate initial la suprafata, apoi in subteran. Nimic nu ne impiedica sa credem ca exploatarea miniera a fost initiata de daci. De fapt, dupa diferitele faze de sapare observate in plan si topografia lucrarilor acestei retele, nu este posibil sa se distinga importante schimbari in tehnica miniera. Singura noutate pe care o aduce romanizarea se pare ca rezida in introducerea opaitului, pentru care sunt sapate nise in pereti. Inainte se foloseau bete de lemn pentru iluminat. Toate acestea ne duc la ideea ca activitatea miniera dacica era bine dezvoltata in subteran la Rosia Montana, atat la Tarina, cat si la Carnic, in cursul celor trei secole care preced cucerirea romana. Apoi, dupa cucerirea si relansarea activitatii miniere, s-au reluat lucrarile deja sapate in epoca preromana si vor fi fost date in utilizarea probabila a acelorasi familii de mineri indigeni. Acesti ultimi pastratori ai unui mestesug ancestral vor continua sa-si deschida santierele lor in aceeasi maniera de abataj atat de caracteristica, cu proportii regulate, calibrate si foarte geometrice, probabil o tehnica miniera dacica”. Si atunci, cum sa nu ne infurie acordarea degrevarii arheologice si reclama in care se spune ca „Rosia Montana are nevoie de bani pentru conservarea galeriilor romane”?! ecomagazin.ro-sursa

Sunt daco-getii stramosii romanilor?

Autor: Adina Mutar

O revista cu pretentii, Historia, a lansat un forum pe tema „sunt dacii stramosii romanilor?” (……) Aici e loc de urari de muma si de tot neamul pentru cei ce zic ca nu, fara sa se documenteze!

Stramosii masageti, reconstituire bazata pe studii complexe asupra mormintelor

Tema dialogului de pe forumul revistei amintite este tot atat de folositoare ca si cea dezbatuta de un post de radio, nu spun care, anume: „mai are vreun rost patriotismul in ziua de azi?”
„Periculoasa alinare”

Frumoasele Gete, care si-au lasat mostenire arta tesaturii straielor nationale

Pentru cei care se simt bine cand romanii sunt numiti tigani de toti „mulatrii” Europei nu are rost patriotismul. Cei care isi insusesc istoria stramosilor nostri cu tot cu comori sau, si mai ridicol, (c)academicienii nostri care sustin ca altii ne-ar fi fi fost stramosii, ar fi foarte bucurosi ca romanii sa taca si sa-nghita istoria plamadita de ei. Din pacate pentru toti amaratii falsificatori de istorie, aceasta nu se infaptuieste dupa cum viseaza ei. Istoria se sustine prin arheologie si, mai nou, mare dandana, prin studii genetice!

Raspandirea R1b, cel mai comun haplogrup, tragandu-si originea de la Marea Neagra

„E foarte greu azi sa vorbesti in Romania despre daco-geti”, scrie un forumist patruns de misia sa. „Toate frustrarile si neimplinirile timpului prezent si-au gasit in istoria dacilor o periculoasa alinare. Istoricii si antropologii descriu acest fenomen ca nostalgia paradisului pierdut (un spatiu geografic si temporar plasat la inceputuri, in care totul a fost exact cum nu mai este astazi). Realitatile istorice sunt ignorate si adesea nu vrem sa cunoastem raspunsul la intrebari firesti, precum „ce stim despre daci sau ce legatura au ei cu Romania de azi?“
Au, bai nene, (caci nu suntem atat de intimi incat sa-ti spun „stimate domn”), ca umblara unii prin Europa si prin lume cu betisoare cu care luau mostre de saliva sa-ti stabileasca stramosii si sa-ti dea o periculoasa (ne)alinare!

Rudele ti le da Dumnezeu

Port din Rucar, de pe o carte postala veche

Mostrele au ajuns in laboratoarele Universitatilor din Stanford, Arizona si Florida, dar si prin institute europene, in cadrul „Proiectului Arborele ADN”.  Rezultatele preliminare privind genomul Europei au starnit vii controverse, pentru ca atingea natiile la origine! Si strica rudenii inventate si istorii nazuite de unii si de altii. Genomul europenilor scoate la iveala o inrudire nedorita de aia care se credeau mai cu mot, iar inrudirea merge si catre Marea Caspica si Urali, pe drumul parcurs de voit uitatii masageti, neamul blond cu ochi albastri care a ajuns sa infiinteze case regale pana in Punjab. Daca se ia in considerare ca parul blond si ochii albastri au aparut in urma unei mutatii genetice petrecuta la Marea Neagra, dupa cum au constatat geneticienii din Suedia si Danemarca, rezulta ca tot neamul blonzilor se trage, la originea originilor, din geti! La inceput, cand s-a produs mutatia, cei cu ochi albastri si parul auriu, ca Soarele mult venerat, erau socotiti fiii Cerului si formau un trib aparte, ascet. Sau sa le zicem sciti? Istoricii adevarati ii numesc simplu masaGETI. Am scris „sufixul” cu litere mari ca sa nu mai caute veneticii alte inrudiri. O tema mai corecta de dezbatere ar fi fost „ai cui stramosi mai sunt geto-dacii?” Oho! De ce rudele noastre vorbesc alte limbi si unii au trasaturi distincte? Studiul genetic a urmarit linia paterna, deoarece s-a constatat ca mamele erau intotdeauna autohtone. Atunci cand tatii acum sunt, acum dispar, mama isi creste copilul pe limba ei, leganandu-l cu vorbe „dulci” de genul:”Fir-ar tac-tu al dracu’, pe unde l-o purta saua!” Si uite asa ne negam inrudirile si ne uram, desi in venele noastre curge acelasi sange.

AMAZOANELE-PREOTESELE DACE-

….”Amazoanele,preotese-prezicătoare din Dacia?
 După cum spune legenda, amazoanele erau femei războinice, redutabile arcaşe şi călăreţe, care îşi tăiau sânul drept pentru a mânui mai uşor arcul. Despre ele ne dau veşti scriitori ai Antichităţii şi sunt redate, uneori pe vase sau sculpturi greceşti. Au fost reprezentate de Fidias şi Policlet, după părintele istoriei, Herodot, cultul amazoanelor fiind foarte răspândit în Grecia Antică, cult ce era celebrat la Atena într-un sanctuar, “Amazoneion”, situat pe o pantă a areopagului. În timp de pace, amazoanele – care-şi aveau regatul la Thermodon, în nord-estul Asiei Mici – se îndeletniceau cu vânătoarea sau cu exerciţii războinice, iar băieţii erau omorâţi, schilodiţi sau trimişi la taţii lor. Amazoanele îşi apărau patria, dar întreprindeau şi incursiuni în afara hotarelor, până în Tracia sau Siria. După Herodot, după ce au fost înfrânte de greci, amazoanele s-au refugiat la sciţii liberi, şi astfel a luat naştere neamul sauromaţilor. În opinia marelui istoric Gh. I. Brătianu, “mitul respectiv, adesea reprodus de autorii eleni, poate fi considerat ca simbolul fuziunii iranienilor ieşiţi din marea familie indo-europeană, cu aceste populaţii de o origine mai veche”. Procesul de indo-europenizare este complex, îndelungat şi controversat, iar perioada de tranziţie de la calcolitic (eneolitic), la epoca bronzului (cca. 2700/2500 până la cca. 2000/1900 î.Hr.), când are loc interpenetrarea comunităţilor autohtone cu cele stabilite în Carpaţi, la Dunăre şi pe ţărmul nord-vestic al Mării Negre, constituie doar o etapă. Reputata Renate Rolle, arheolog german, care a văzut la faţa loculuiosemintele, în mormintele-movilă din stepele pontice ale tinerelor femei războinice, foloseşte cuvântul “amazoană” fără nici un calificativ. Cercetătorul englez N. Ascherson menţionează că “reprezentări de figuri magice, androgine apar într-adevăr pe ornamente scite, sarmate şi indo-europene. O tiară dintr-un mormânt din Kuban înfăţişează o astfel de figură slujind-o pe Marea Zeiţă, iar alta apare pe un corn de băut găsit în România”. Istoricul Dinu V. Rosetti menţioenază că, în mijlocul aşezării geto-dacice de la Cetăţuia, de pe malul stâng al Dâmboviţei, nu departe de Câmpulung-Muscel, săpăturile arheologice au scos la iveală, în locul ce avea să fie denumit “Sanctuarul dintre stânci”, printre altele, fragmentul unei calote craniene umane, în care descoperitorii văd ră,ăşiţele unei cupe de băut, folosite cu prijeul libaţiilor, folosire ce este atestată de autori greco-romani precum Strabo, Orosius, Livius. Istoricul menţionat arată că sanctuarul respectiv conţine o stelă ce aparţine se pare cultului Soarelui, iar prezenţa scheletelor a trei copii, în parte ciopârţite şi înconjurate de ofrande vegetale, ar putea fi fost hărăzită unei divinităţi, putând fi folosită, ca în vechea Grecie şi în Tracia, drept mijloc pentru facilitarea prezicerilor. Pe malul drept al Dâmboviţei, au fost descoperite osemintele calcinate ale unui trup ars pe rug, ce poate fi tot atât de bine bărbat sau femeie, având alături o cămaşă de zale sau podoabe, printre care mărgele de sticlă. Vestigiile de lângă Cetăţeni l-au făcut pe Dinu V. Rosetti să se ducă cu gândul la rămăşiţele unei preotese-prezicătoare, care putea fi prezentă foarte bine în lumea geto-dacică într-o vreme în care matriarhatul apusese de mult. Monedele de tip Jiblea, asemănătoare imitaţiilor geto-dacice după tetradrahmele regelui Macedoniei Filip al II-lea (359-336 î.Hr.) poartă pe reveră reprezentarea unei femei ţinând în mâna stângă o ramură de brad, călărind un cal, imagine redând după unii cercetători pe zeiţa Bendis, divinitatea feminină a pădurilor şi munţilor Tracilor, unde un misterios trib al bessilor îngrijea un oracol de tip dionisiac, unde profeteasa ghicea viitorul în “extaz”. O cupă de lut, descoperită în aşezarea geto-dacică de la Popeşti, o reprezintă pe aceeaşi Bendis, iar în cetatea dacică de la Piatra Roşie s-a găsit bustul zeiţei respective, ce la amazoane purta numele de Artemisa. Toate acestea subliniază rolul pe care femeia l-a jucat în cult, şi întăresc convingerea că, descoperiri viitoare vor confirma prezenţa în Dacia a unor preotese-prezicătoare ce vor fi ştiut să mânuiască şi armele, ca urmare a contactelor cu amazoanele care au supravieţuit Potopului de la Marea Neagră”….http://carlakia.wordpress.com

Talk Fusion Cea mai noua oportunitate financiara

http://successform.com/pintilienicolae/

Salut prietene! Te-ar interesa posibilitatea unui venit suplimentar substantial pe langa cel actual? Poate da, poate nu, habar n-am, tu ar trebui sa stii!

Eu iti propun sa-ti incepi propria afacere si cred cu tarie ca este o sansa reala si unica pentru tine! Dar poate nu stii inca in ce domeniu, cum, cu cine ?!

Stiu cum e, te inteleg perfect, aceeasi senzatie am trait-o si eu cu ani in urma, dar am gasit cel putin o solutie. Iar de atunci tot gasesc si ofer solutii si altora.

Insa pentru asta trebuie sa fii dispus(a) sa iesi din zona de confort si sa inveti ceva nou, sa inveti sa (te) vinzi si sa faci bani. Sa inveti pe teren, marketing, vanzari si distributie! Sa inveti sa lucrezi cu oamenii, apoi vor aparea si rezultatele + beneficiile si avantajele muncii si efortului depus.

Stiu ca nu-ti place cum suna, dar daca vrei sa iesi din multime si din mediocritate, va trebui sa intrii in arena, adica pe teren ;) Asta inseamna ca e timpul sa renunti la a mai sta in tribune si sa carcotesti de pe margine.

Dezvoltarea si cresterea valorii tale de piata va avea loc doar prin munca inteligenta cu oamenii, si in teren, nu cu nasu-n hartii ;) Orice activitate economica sau comerciala se dezvolta, se extinde si creste doar prin multiplicare si lucru cu oamenii.

Iar asta inseamna marketing, vanzari si distributie, Leadership & Dezvoltare Personala rasplatite cu ft multe beneficii si avantaje, dar nu inainte de efort si munca cu pasiune, pe baza de obiective si actiune planificata ;)

Daca doresti sa te dezvolti, sa cresti, sa inveti sa vinzi si sa faci bani, eu iti ofer parteneriat cu o companie internationala, prezenta in 150 tari, de 34 ani pe piata mondiala, de 14 ani in Romania si nr 1 mondial in domeniul sau ;)
INTRA AICI http://successform.com/pintilienicolae/ completeaza tabelul cu datele tale. Apoi confirma-ti inregistrarea si vei primi 4 mailuri (1 mail/zi) cu informatii detaliate, apoi contacteaza-ma, ok ?!

Cicero... vorbea lingua româneasca

Cicero... vorbea lingua româneasca

''Limba română are mai multă latinitate decât cea italiană.'' CAVASIUS - De Administratione Regni Transylvaniae

Aşa este, dar atunci cum ne-am romanizat, limba fiind elementul esenţial? Nu cumva toată teoria noastră este iluzorie? Poezie? Nu cumva romaniştii ignoră cu bună ştiinţă această realitate?
*


În Italia, în Spania, în Galia, poporul se slujea de un idiom de formaţie mai veche sub numele de lingua româneasca, ca pe timpul lui Cicero''. LECLERC - Moldo - Vlahia, Paris, 1866
Aceasta nu putea fi decât limba veche românească, din care s-au desprins limbile neolatine numite... din protolatină, deci...
*


''În slavonă se regăsesc multe cuvinte româneşti, mai ales în cea bisericească'' COURTENAY BAUDOIN, 1900

Exact invers de cum susţin slaviştii noştri în dicţionare!
*


''Originea neamului românesc trebuie căutată la traci cu mii de ani înaintea altor popoare şi aceasta ne dă dreptul de a ne considera noi, românii, ca adevăraţii moştenitori ai acestor locuri''. NICOLAE IORGA
''Geţii şi Sarmaţii apar ca popoare înrudite şi vorbesc aceeaşi limbă latină''. OVIDIU - Tristele, II, 188 - 189

Ca şi Horaţiu, care spunea acelaşi lucru despre Daci, poetul exilat la Tomis precizeaza latinitatea ante-romană a limbii geţilor!

''Gelonii, după o tradiţie veche a grecilor erau din aceeaşi familie cu Agatârşii, de la râul MARIS(Mureş)''. HERODOT, I, IV, 10
*


''Macedonenii erau de asemenea un popor pelasg''. JUSTINI, lib. VII, 1
*


''O limbă barbară latină se vorbea şi în provinciile ILLYRICULUI încă înainte de cucerirea romanilor. Sub numele de Illyria se înţelegeau, în timpurile mai vechi, toate ţinuturile de apus de Tessalia şi Macedonia, până la mare şi până la Istria, iar în timpul Imperiului, făceau parte din Illiric: Noricul, Panonia, Dalmaţia, Moesia şi CELE DOUĂ DACII de peste Dunăre '' SEXTUS RUFUS - ''Breviarium'', C. VIII, cf. Bocking Not, Dign. II, 6

Mai precis de atâta nu se poate: deci, limba barbară latină străveche se vorbea pe un spaţiu vast, inclusiv DACIA.
*


''Zalmoxe, filosoful şi legiuitorul cel mare al geţilor a fost, după tradiţiile greceşti, unul şi acelaşi cu Saturn''. MNASEAS - Frag. Hist. Gr. III, 153

În Dacia - cel mai vechi popor al Terrei

În Dacia - cel mai vechi popor al Terrei

''Am făcut multe experienţe în viaţa mea ca să aflu care a fost cel mai vechi popor de pe pământ şi ce limbă vorbea acel popor; în fine, am ajuns la convingerea că limba cea mai veche a fost a FRIGIENILOR, adică a PELASGILOR, şi prin urmare este poporul cel mai vechi''. Faraonul PSAMETIC, 700 î.e.n. cf. HERODOT, cartea II.

Deci: frigienii sau DIVINII PELASGI, cum îi numeau grecii, fără însă ai preciza la origine. N. Densuşianu în ''Dacia Preistorică'' îi prezintă pe larg, iar patria de origine este DACIA. Interesant.
*
''Colhii şi Dacii mă cunosc, ei vorbesc o limbă barbară, de idiomă LATINĂ''. HORAŢIU - ''Odele'', I, 20.

Deci, limba dacilor era de idiomă latină. Foarte important de reţinut, mai ales că latinitatea limbii noastre, EVIDENTĂ oricui, este anterioară războaielor cu romanii... - Horaţiu (65 - 8 î.en.). De ce oare deranjează atât latinitatea limbii noastre ante - romană?
*


''Grecii ne numesc şi pe noi romanii, barbari''. Pliniu cel Bătrân - ''Istoria naturală''

Pliniu cel Bătrân a trăit între anii 23-79 e.n. Prin greci, el denumea, bineînţeles, pe scriitorii de greacă veche...
*
''Limba priscă, adică limba bătrână, a fost aceea pe care au folosit-o locuitorii cei vechi ai Italiei, în timpul lui Ianus.'' PAUSANIAS - ''Istoria Greciei''

A trăit în secolul II e.n. Limba priscă era limba cea mai veche latină, după Isidor, limba triburilor pastorale, păstrată în carminele saliare, cu mult înainte de fondarea Romei.
*


''S-a dat numele de Scyt întregii mase latine, ca nume geografic''. STRABO - ''Geografia''

Născut în 58 î.en. Precizarea este foarte importantă pentru a descifra campania din 514 î.en. a lui DARIUS împotriva ''sciţilor''!


''Grecii numesc limba latină - limba pe care o vorbesc sciţii''. Papa NICOLAE I, către MIHAI al III-lea al Bizanţului (865 e.n.)

Iată o repetare autorizată a străvechimii latine a limbii.                

CINE SUNTEM?

Carpații sunt într-o regiune a lumii în care se situa odinioară centrul celei mai vechi culturi cunoscute în ziua de azi."
(Daniel Ruzo-savant peruvian)

„Fiţi voi înşivă, nu imitaţi pe nimeni. Aveţi sub picioarele voastre izvoare de apă vie. Nu invidiaţi popoarele bătrâne, ci priviţi-l pe al vostru. Cu cât mai adânc veţi săpa, cu atât veţi vedea tâşnind mai mult viaţa.”
(Jules Michelet- cărturar francez)

“În fond, ideea romanitatii romanilor în viziunea ei evolutiva ni se prezinta… ca un arbore gigantic al carui trunchi îl constituie traditia autohtona a romanitatii, constiinta poporului roman despre romanitate. Ramurile sale reprezinta, desigur, traditiile înfatisate mai sus, ramurelele si frunzele fiind diferitele marturii asupra romanitatii romanilor. Din arborele romanitatii romanilor cunoastem cel mai bine trunchiul; nu este exclus ca cercetari viitoare sa descopere existenta unor noi ramuri; cu siguranta putem afirma ca numeroase frunze ale acestui arbore ne-au ramas necunoscute.”

(Adolf Armbruster – Romanitatea romanilor)

“Nu ne putem mira îndeajuns care e pricina ca voi ungurii ne-ati apasat pe noi într-atat si ne-ati aruncat pe cap si jugul iobagiei, cand noi suntem si am fost totdeauna mai multi decat ungurii si, ce e mai mult, suntem si mai vechi decat voi în aceasta tara, caci suntem ramasite înca a vechilor daci.”

(Un grup de tarani ardeleni, cca.1770)

(Limba romana)”arata caracterele romanice, ba înca le arata în unele privinte mai curate decat celelalte limbi romanice. Limba poporului roman prezinta în chipul cel mai netulburat dezvoltarea de la graiul latin spre cel romanic.”

(W. Meyer-Lübke, Rumänische und Romanisch)

“Cand primise titlul de împarat el [Galerius] a declarat ca este dusmanul numelui de roman si ca vrea titulatura Imperiului Roman cu aceea de Imperiu Dacic. Caci aproape toti însotitorii din suita sa erau din neamul acelora… Avand în jurul lui astfel de însotitori si aparatori, el si-a batut joc de tot Orientul.”

(Lactantiu, De mortibus persecutorum)

“Ce stranie este tenacitatea cu care oamenii acestia [aromanii] adera la limba si obiceiurile rasei din care fac parte! Desi s-au scurs multe secole de cand acesti oameni îndura sclavia numerosilor tirani, totusi sunt în stare sa se întretina cu un strain în temerara si pitoreasca limba a Romei antice.”

(Edmund Spencer, Travels în European Turkey…)

“Acest sentiment puternic de a trai si de a muri pentru nationalitatea lor l-au exteriorizat si l-au consfintit cu numele de roman; si unde este puterea care sa le poata lua aceasta nationalitate, unde se afla dreptul care ar putea sa le-o conteste ?”

(Stefan Ludwig Roth, 1848)

“Astfel astazi moldovenii, muntenii, valahii transalpini, mysienii, basarabenii si epirotii se numesc pe sine cu totii cu un nume cuprinzator nu «valahi» ci «romani», iar limbii lor neaose îi spun «romana».”

(Dimitrie Cantemir, Historia Moldo-Valahica)

“[Romanii, ce] se întindeau aproape de marginea Constantinopolului pana la Byza si mai departe, în multime fara numar, neam de oameni care se simteau foarte bine în locuri greu de umblat si care se ocupau cu pastoritul dar erau obisnuiti si cu luptele”

(Georgios Pachymeres, Istorii compuse, even.-1285)

“Transilvania si Ungaria nu s-au confundat niciodata, ele au format totdeauna doua tari diferite.”

(Szilágyi Sándor, Erdélyország története)

“Noi consideram ca romanii nu sunt numai cei mai numerosi, ci si cei mai vechi locuitori de azi ai Transilvaniei. Imigrarea lor, din sudul Dunarii în Transilvania, nu poate fi adeverita cu nici o dovada istorica.”

(E. A. Bielz, Handbuch der Landeskunde Siebenbürgens)

“Împaratul Diocletian iubea mult tara Dalmatiei; de aceea a adus din Roma popor împreuna cu familiile lor si i-a asezat în tara Dalmatiei: acestia se numesc si romani, pentru ca au venit din Roma, si poarta acest nume pana în ziua de astazi.”

(Constantin Porphyrogenetul, De administrando imperio)

 

“Printre neamurile fara noroc, ne numaram în frunte noi, Romanii. Ca sa supravietuim în Istorie, ne-am istovit mai mult decat s-au cheltuit alte neamuri ca sa cucereasca pamantul. Nicolae Iorga spunea ca nenorocul ni se trage de la Alexandru Machedon : în loc sa-si ridice privirile spre Miaza-noapte si sa uneasca toate neamurile thracice într-un mare imperiu, Alexandru s-a lasat atras în orbita civilizatiei mediteraneene si, ajuns în culmea puterii, s-a îndreptat spre Asia. Thracii care, dupa spusa lui Herodot, erau «cel mai numeros popor dupa Indieni» au pierdut, prin Alexandru, singura lor sansa de a intra în istoria universala ca factor autonom; ei au contribuit la facerea Istoriei, dar în numele altora: în numele Imperiului Roman sau al Bizantului, prin împaratii pe care i-au dat cu prisosinta atat Rasaritului cat si Apusului. Dar Nicolae Iorga a înteles admirabil consecintele îndepartate ale gestului lui Alexandru Machedon: uriasul rezervor de oameni, energii si mituri pe care îl constituia spatiul balcano-carpatic, nu si-a mai putut gasi de atunci prilej de a intra masiv si de-sine-statator în Istorie. Politiceste Thracii au pierit fara urmasi…
O mie de ani în urma, a avut loc ceea ce putem numi pe drept cuvant o catastrofa de incalculabile consecinte pentru istoria Romanilor: Slavii au ocupat Peninsula Balcanica si s-au întins pana la Adriatica. Marea unitate etnica, lingvistica si culturala pe care, în pofida tuturor navalirilor barbare, o alcatuia romanitatea orientala (care se numea, chiar din secolul IV dupa Christos, Romania), a fost definitiv sfaramata. Neamul Romanesc se va forma pe o întindere imensa – din Balcani si pana în muntii Tatrei – dar destinul lor politic va fi limitat la Dacia. Politiceste, romanitatea sud-dunareana va fi condamnata; ca si Thracia, dupa Alexandru Machedon, Romania orientala va servi destinele altora. Posibilitatile unui organism politic unitar, zamislindu-se în spatiul întregii Romania, au fost definitiv anulate prin asezarea masiva a slavilor în Peninsula Balcanica.
De ce am idolatriza, noi, Romanii, Istoria ? Descindem dintr-unul din «neamurile cele mai numeroase din lume» si praful s-a ales de el, nici macar limba nu i se mai cunoaste. Am facut parte dintr-o Romanie de trei ori mai mare decat Dacia, si «vicisitudinile istoriei» au sfaramat-o definitiv; o mana de Macedoneni trebuie sa plateasca si astazi, cu lacrimi si sange, nenorocul de a se fi nascut Romani. Toata lumea e de acord ca Dacii se aflau asezati pe pamantul nostru cu cel putin o mie de ani înainte de Christos, si cu toate acestea am fost singurul popor european caruia i s-a contestat dreptul de a stapani tara pe care au locuit-o mosii si stramosii lui.
Istoria Neamului Romanesc n-a fost decat o lunga, necontenita, halucinanta hemoragie. Ne-am alcatuit într-un uragan si am crescut în vifor. Popor de frontiera, luptam si muream pentru toti. Muream, mai ales, platind miopia si neghiobia altora.”

(Mircea Eliade – “Teroarea istoriei” si destinul Romaniei)

“Timpul n-a avut puterea sa stirbeasca forta, nici sa slabeasca speranta daco-romanilor. Ramasese aceeasi rasa, rezistenta, rabdatoare, întrucat se considera nemuritoare: Romanul nu piere, suna un dicton popular în toate regiunile Romaniei. Mai e si-un altul, aproape la fel de raspandit: Apa trece, pietrele raman. Apa era navalirea barbara, romanii erau pietrele.”

(Abdolonyme Honoré Ubicini, Les origines de l’histoire Roumaine)

“Sa va purtati numai în chip vrednic de Evanghelia lui Hristos… fara sa va înfricosati întru nimic de cei potrivnici, ceea ce pentru ei este un semn de pierzare, iar pentru voi de mantuire, si aceasta este de la Dumnezeu. Caci voua vi s-a daruit, pentru Hristos, nu numai sa credeti în El, ci sa si patimiti pentru El…”

(Sf. Ap. Pavel, Epistola catre Filipeni)

DIN NOU DESPRE ORIGINEA ROMANILOR

O alta viziune despre originea romanilor

Cu totii am invatat la scoala ca poporul roman a aparut din contopirea romanilor cu dacii pe care i-au cucerit. Formarea poporului roman si a limbii romane ar fi durat, in versiunea aceasta, aproape 1000 de ani, timp in care spatiul dacic/romanesc ar fi fost bantuit de popoare migratoare. In aceasta perioada, aproape nimeni nu spune nimic despre romanii care tocmai se formau... ci doar despre nenumarati "migratori". Cum se explica oare? Tot ce citim in cartile de istorie pare cusut cu ata alba... romanii au cucerit Dacia, au furat comorile, au imbunatatit drumurile pana la minele de aur din Apuseni si au pus garnizoane. Intre timp, colonistii au reusit sa se instaleze pe teritoriul ocupat si sa faca o droaie de copii, asa incat, pana la 275 cand au fost izgoniti definitiv din Dacia, zice istoria oficiala, au pus bazele poporului roman. Ce nu ne spune "istoria" oficiala, dar ne spun cronicile, este ca, de fapt, romanii au cucerit doar Banatul, Oltenia si o mica parte din Transilvania. Cum au reusit acesti soldati analfabeti si vorbitori de diverse limbi (doar elita imperiului stia latineste) sa schimbe limba unui intreg popor? Mai mult, caz singular in Europa, la 1800 romanii, impartiti politic intre 5 state, vorbeau aceeasi limba! De ce nu vrem sa acceptam evidenta? Nu a existat nici o latinizare, pentru ca nu a fost timp suficient (~ 170 de ani; stapanirea catolica din Transilvania nu a reusit in 900 de ani!), nu avea cine s-o faca (soldatii nu stiau nici ei latina), asupra cui (populatia geta culta s-a retras), de ce (se putea exploata aurul fara scoli de latina).In plus, Iordanes (in Getica - De origine actibusque Getarum) ne spune, ca getii nu au incetat sa-i atace pe cotropitorii romani, si devenind din ce in ce mai puternici, au reusit sa-i alunge in anul 275. Din Getica mai aflam (de la Iordanes, get de origine) ca in diferite epoci si locuri getii au fost denumiti diferit: astfel, "cei care in vechime se numeau geti, astazi se numesc goti". Unii istorici, care considera ca gotii erau "un neam germanic" au comentat ca Iordanes face o confuzie intre geti si goti. Argumentele? nu exista... doar parerea lor... Oricum, se pare ca aceeasi "confuzie" o fac multi alti cronicari din acele vremuri... Cercetatorul Gabriel Gheorghe a gasit peste 20 de referiri ale autorilor antici la identitatea dintre geti si goti. Pentru edificare va recomand GETICA - Studiu Introductiv de Gabriel Gheorghe. Unii autori occidentali considera ca gotii sunt stramosii germanilor, fara nici un argument. Denumirea de goti apare dupa "retragerea Aureliana", ori germanii erau deja cu multa vreme inainte. Daca acceptam ca geti=goti, lucrurile capata totusi sens. Iordanes insusi vorbeste despre originea getica a germanilor, care la origini erau acelasi neam, dar s-au despartit in timp datorita "padurii si fricii reciproce". In plus, Iordanes ii numeste barbari pe germani. Leibnitz, binecunoscutul geniu al poporului german si al omenirii, afirma explicit in Collectanea Etymologica (ed. franceza, Hanovra 1717, trad. de G. Gheorghe): "Teutonii vin din Ascenez... Acest Ascenez este din spiţa Daes-lor, în latină Dae şi Dai, de atunci numiţi Daci şi Geţi de către greci.". Cred ca dovezile sunt suficiente, pentru a fi luate in serios. Din Getica lui Iordanes mai aflam ca Attila, regele hunilor, stapanea peste ostrogoti (gotii rasariteni), care ii erau aliati in lupte. Cronicile de la curtea lui Attila il denumesc insa pe acesta "Rex Hunnorum, Medorum, Dacorum". Alte cronici mai amintesc de limbile vorbite in jurul lui Attila... printre altele se mentioneaza si limba ausonica=limba valahica (cf. Francisci Foris Otrokocsi, Origines Hungariae, part. I, cap. 4, Franequerae 1693).Ar mai fi si un argument lingvistic in sprijinul identitatii dintre geti, daci, goti etc. (acestea fiind doar denumiri, date de altii): vizigotii (gotii occidentali) au cucerit Italia, apoi sudul Frantei si in final s-au stabilit in Spania. Exact in aceste regiuni au existat si exista inca dialecte foarte asemanatoare cu limba romana. Daca gotii erau germanici, unde sunt cuvintele germanice in spaniola, in dialectele din sudul Frantei sau in cele din nordul Italiei? In schimb, exact aceste dialecte au extraordinar de multe asemanari cu limba romana. Si mai stim ceva: in Spania a existat pana tarziu, "cand gotii disparusera", un obicei prin care, carturarii sau nobilii, trebuiau, "pentru a-si intemeia nobletea, sa dovedeasca, sau macar sa afirme descendenta lor din geti" (cf. Al. Busuioceanu, Zamolxis sau mitul dacic in istoria si legendele spaniole, Ed. Meridiane, Bucuresti 1985)! Conform aceluiasi autor, care citeaza o lucrare religioasa din secolul al XIII-lea, "Zamolxis, Deceneu, Decebal etc. intra, prin opera arhiepiscopului, in Istoria Spaniei, nu ca niste oaspeti intamplatori, ci aiu loc in genealogia poporului hispanic: Don Diceneo, don Zamolxen, don Boruista...". Dupa cucerirea Italiei, Teodoric cel Mare si-a stabilit capitala la Ravenna. In timpul domniei sale a fost pictat interiorul catedralei Saint Apollinaire Nuovo din Ravenna. Priviti si va minunati cum s-au gandit pictorii "goti" sa-i reprezinte pe cei trei magi (Balthasar, Melchior si Gaspar) si pe fecioarele mucenite. De unde sa se fi inspirat acesti "germanici"? Magii apar îmbrăcaţi ca tarabostes, având pe cap cuşma dacică specifică. Alaturat apar sfintele mucenite care poartă îmbrăcăminte traditională românească: cămăşi albe cu poale lungi, catrinţe decorate variat, marame albe de borangic cu franjuri etc. Dovezile abunda... trebuie doar sa deschida ochii si sufletul si istoricii nostri oficiali. Mai trebuie si ceva munca... si infruntarea mentalitatilor mondene, dar mai ales dragostea pentru adevarul istoric. Un caz simptomatic pentru orbirea "stiintificilor" nostri mi-a fost relatat de dl. Gabriel Gheorghe. Prietenul sau Nicolae Miulescu i-a prezentat profesorului I.I.Rusu rezultatele si concluziile cercetarilor sale. Dupa ce a studiat lucrarea, I.I.Rusu a afirmat: "se pare ca ai dreptate"; iubitor mai mult de adevar decat de faima, Miulescu i-a propus sa-i cedeze studiul pentru a fi publicat, la care, I.I.Rusu a exclamat: "Vrei sa dau cu piciorul la toata munca mea de o viata? Eu astept sa ma faca membru corespondent al Academiei Romane!". N-a mai apucat... Dumnezeu a avut alte planuri... a murit in acelasi an. De unde provine legenda romanizarii dacilor? Prima "lansare" a acestei ipoteze, devenita apoi "certificatul de nastere al poporului roman", a fost facuta de liderii "Scolii Ardelene" din ratiuni politice (care din pacate, de multe ori, nu au legatura cu adevarul). Teoria lor s-a bazat pe povestea unui cronicar moldovean care auzise de la un pelerin care vizitase Roma, ca acolo se vorbea o limba asemanatoare cu a lui; dupa auzirea povestii, cronicarul a notat "inseamna ca si noi tot de la Rim ne tragem". Unul dintre promotorii teoriei latinizarii a fost Petru Maior. Intr-un moment de sinceritate el recunoaste totusi, ceea ce este evident pentru orice om cu bun simt: "Aceaia iaste adeverit, precum vazum deasupra, ca nu limba latineasca cea proasta s-au facut din limba latineasca cea corecta ci ceasta din ceaia. De aciia, macar ca ne-am deprins a zice ca limba romineasca e fiica limbei latinesti, adeca ceii corecte, totusi, de vom vrea a grai oblu, limba romineasca e mama limbei ceii latinesti." (Petru Maior, Scrieri, vol 1, pag. 311, Ed. Minerva, Bucuresti, 1976).Cercetatori renumiti din occident si-au exprimat nedumerirea de ce ne incapatanam sa trecem drept bastarzii imperiului roman, cand de fapt suntem stramosii lui. Raspunsul l-ar cunoaste si ei daca ar sti cine conduce aceasta tara... Unii s-au grabit sa ne impaneze limba cu presupuse imprumuturi lingvistice din vecini... altii au "descoperit" ca intemeietorii tarilor romane erau de alte natii, inventate ad-hoc... Munca de documentare fiind grea iar "laurii" "stiintei" acordandu-se pe simple afirmatii, au ajuns unii sa viseze si apoi sa afirme, ca pe o certitudine, ca Basarab I a intemeiat Tara Romaneasca/Valahia si ca acesta era... cuman. In primul rand, daca tarile romane/valahe au fost intemeiate in secolul al XIV-lea, cine era acel voievod Ramunc al Valahiei, despre care se vorbeste in Cantecul Nibelungilor ("herzog Ramunc uzer vlachen lant") ? In al doilea rand, cine erau cumanii? Despre "cumani" se vorbeste inca din antichitate... Diferiti cronicari antici si medievali ii identifica pe cumani cu valahii sau cu getii. Altii lasa de inteles ca-s inruditi cu ungurii (?). Multi vorbesc despre ei ca fiind locuitorii celor doua Cumanii. Gasim la unii Cumania Mare si Cumania Mica, la altii Cumania Alba si Cumania Neagra. Deducem ca acestea erau regiuni geografice ai caror locuitori se numeau (logic) cumani, asa cum getii din Carpati se numeu carpi, locuitorii Boemiei se numeau boi (in timpul lui Burebista), sau cum cum locuitorii Belgiei se numesc acum generic... belgieni. Poate reiesi de aici ca acesti cumani erau un popor distinct? Cu siguranta nu. Dar, dupa un nestiintific obicei, "istoricii" nostri au pus eticheta: "cumanii au fost un popor migrator". Fara alte detalii... Asa putem spune si ca Dragos si Bogdan I-ul nu erau români/valahi/moldoveni/etc. pentru ca erau... maramureşeni, si evident migratori... Daca vorbim astazi despre olteni, moldoveni, ardeleni, maramureşeni etc. si le spunem din cand in cand si români, ne putem astepta ca urmaşii nostri mai prostuţi sa creadă, peste cateva sute de ani, ca aceştia au fost popoare diferite, eventual migratoare? Iar noi, innapoiatii, am facut din nestiinta confuzii intre români si olteni, de exemplu? Ni se pare ridicol... probabil ca asa li s-ar parea si lui Iordanes, Priscus, Leibnitz etc. Din pacate astfel de "fenomene" se petrec adeseori cu o istorie devenita sluga a politicii... uneori se petrec chiar sub ochii nostri, precum in cazul moldovenilor foşti sovietici - pe care se forteaza unii sa-i convinga ca-s alt popor si vorbesc o alta limba!!! lucian milea.ro