As vrea sa pot spune ca drumul este o feerie, ca poti merge linistit cu viteza de croaziera… Tinand insa cont de starea aproximativa a asfaltului si de satele care trebuie traversate, e cazul sa stii ca drumul dintre Bucuresti si Corabia, prin Alexandria si Turnu Magurele, tot iti va lua o ora jumate, doua. Noi am continuat apoi spre Giurgiu, mergand de-a lungul Dunarii, insa asta presupune vointa, nu gluma, pentru ca ai zeci de sate insirate de-a lungul sau. Atentie si la o portiune de 2 kilometri intre Turnu Magurele si Corabia, unde drumul asfaltat face loc macadamului.
Insa o incursiune in lumea satului dunarean face parte din povestea calatoriei. De data asta putem vorbi de un specific al zonei, unde localnicii au o teribila sete de socializare, chiar daca satele le sunt rupte in doua de sosea. Gospodari. Case curate, saracute, ingrijite. Copii la tot pasul. Biciclete si carucioare. In satele de pe malul Dunarii, timpul curge agale, ca si fluviul. Ah, si ce sa mai zic de gura de varsare a Oltului in Dunare, ea insasi un peisaj incredibil pentru Romania…
Dupa ce iesi din orasul Corabia, scapatat dar prietenos si cu oameni molcomi, vei putea vedea la un moment dat in satul urmator un indicator ruginit, care iti arata directia la stanga. 300 de metri mai incolo iti opresti masina si te-ai intors deja in timp.
Sucidava si ghidul Sapca
Am patruns in lumea sucilor si a romanilor, ne-am plimbat pe pietre vechi de 2000 de ani si am ascultat povestea cetatii Sucidava, rostita de un ghid benevol, domnul Sapca, urmas al celebrului Popa Sapca (de la pasopt), ca mai bine de juma’ de sat, de altfel. Omul povesteste genial, cu patos si profunzime, legatura dintre el si cetate fiind cu mult mai mult decat una dintre un ghid obisnuit si exponatele sale. E o legatura de sange, de iubire, de viata, caci omul asta a imbatranit aici, facand zilnic acelasi lucru. E un privilegiu sa-l asculti, dar iti va trebui rabdare, caci omul are ritmul lui, din care nu poti neam sa-l scoti.
Sapaturile au inceput in anul 1936 si au durat aproape 50 de ani, perioada in care arheologii aveau mana libera de la directiune sa se ocupe de cercetari aproape 8 luni pe an, din primavara pana toamna tarziu, cand erau impiedicati de ploaie sau de zapada. Dupa ’90, situatia s-a schimbat dramatic iar fondurile reduse substantial, astfel incat astazi abia sunt puse la dispozitie 2 saptamani pe an pentru sapaturi. Adica atat cat sa-si poata aduce arheologul echipamentul si sa si-l ia inapoi… Domnul Sapca priveste in gol, cu ochii umezi, catre un trecut in care cetatea forfotea de activitate. Asta e, timpul curge la fel ca Dunarea care batea pe vremuri in zidurile cetatii si care acum se afla la un kilometru departare.
Sucidava, scurta istorie
Asezata pe un fost brat al Dunarii desecat intre timp, Sucidava (‚Cetatea sucilor’) a fost pe rand, capitala a unui trib geto-dac (probabil niste oameni cam… suciti…), apoi asezare civila romana transformata si extinsa pe apx. 22ha, cu o comunitate de cel putin 3000 de suflete, iar apoi cartier militar.
Cursul transformarilor sale a fost firesc. Pe timpul lui Constantin cel Mare, s-a construit si s-a inaugurat (328 en) podul peste Dunare, unul dintre cele mai lungi poduri din antichitate (peste 2,400m), facut din piatra si lemn, care cerea un sistem strategic de aparare si control al vadului peste Dunare.
Asa a aparut in sec. IV-VI castrul militar dotat cu turnuri de observatie, santuri si ziduri de aparare. Tot in incinta cartierului au mai fost descoperite respectabilele bai romane cu centrala termica si incalzire prin pardosea, o mica biserica paleocrestina, strazi pavate care dau lectii contemporanilor nostri si fantana secreta, functionala, aflata la o adancime de 12 m si cu izvor permanent, esentiala in aprovizionarea cu apa pe timp de asediu – astazi unul din punctele forte ale sitului arheologic pentru turisti.
Administrativ, Sucidava a fost integrata imperiului roman in sec. II, ramanand parte a imperiului si dupa retragerea aureliana din anul 275, importanta lui crescand odata cu constructia podului peste Dunare intre Sucidava si Oescus din timpul lui Constantin cel Mare. In secolele care au urmat cetatea a cunoscut un sir lung de atacuri, distrugeri si refaceri ale fortificatiilor, existenta ei incetand in jurul anului 600, in urma distrugerii de catre slavii aliati cu avarii.
Pentru cine vrea sa vada si ruinele podului de pe malul romanesc, putin mai jos, la capatul unei stradute a satului ce pare infundata, se poate observa inca piciorul de pod.
Sucidava – ce poti vedea, preturi si ghid
Cetatea Sucidava are un potential extraordinar, cu foarte multe vestigii de oferit turistului venit aici, insa din pacate fondurile pentru intretinerea si continuarea sapaturilor sunt extrem de limitate.
Atractia principala este reprezentata de fantana secreta, descoperita din intamplare de catre hotii de caramizi. Tunelul este bine amenajat, poti admira bolta originala, iar apa e chiar buna de baut si astazi. Cand cobori prin el chiar te simti in urma cu 2000 de ani.
Mai ai termele si o basilica paleocrestina (ma rog, fundatia), cu un sicriu in care au fost descoperite oasele unui om de aproape 2 metri (intr-o perioada in care oamenii abia atingeau 1.60m!), dar si un mic muzeu la iesirea din cetate. In rest, ziduri si contururi de ziduri, liniste si o priveliste asupra luncii care era traversata odinioara de lungul pod peste Dunare.
Intrarea este penibil de ieftina, 2 lei de persoana (pentru pietrele din Grecia platesti minim 4 euro), dar din pacate nu prea ai ce sa cumperi in plus ca suvenir sau ca material informativ. Se pare ca exista un muzeu chiar in Corabia, unde sunt expuse toate piesele importante din cetate, insa noi nu am avut timp sa-l vizitam.
Asadar, daca nu ai ce face intr-un weekend, apuca de dimineata drumul catre Sucidava. Nu o sa regreti, vei privi si vei gusta istoria, la ea acasa.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu