Parta, cea mai veche asezare urbana din lume

In timp ce istoricii se chinuiesc sa ordoneze cronologic cele mai vechi asezari urbane din lume, cele din Romania, Bulgaria, Serbia raman o enigma la nivel international.

Sanctuarul central, in jurul caruia s-a dezvoltat Parta, contine statuia dubla, cu doua capete, unul de taur, iar celalalt de femeie cu fata acoperita de o masca rituala, o preoteasa a Mamei Primordiale

Excavarile Institutului de Orientalistica al Universitatii din Chicago si al Departamentului Sirian de Antichitati in situl mesopotamiam de la Hamoukar, Siria, au starnit vii controverse printre istorici. Care sunt cele mai vechi asezari  urbane din lume, cele sumeriene, cum se socotea pana acum, sau cele de pe teritoriul Siriei? Raspunsul e simplu pentru cei care cunosc toate siturile arheologice: Parta, pe Timis, este cea mai veche asezare de tip urban din lume!
Diferenta dintre oras si „asezare”

Locuitorii din cele doua asezari de timp urban, Hamoukar, Siria (sus) si Parta, Romania (jos), stiau arta fabricarii ghiulelelor din lut ars, o particularitate a acelor vremuri

Ca o asezare preistorica sa fie socotita de tip urban, trebuie sa contina, conform parerii celor mai mai multi istorici, cateva elemente de baza: sa fie o asezare compacta, cu sistem de fortificatie, cu locuinte avand o anume arhitectura, distribuite dupa un plan urban (de regula in jurul unui nucleu sacru) si cu o populatie organizata dupa precepte religioase si specializarea muncii,  folosind un sistem de scriere si care sa aiba relatii economice si culturale cu alte asezari. Insa nu sunt putini istoricii care sustin ca primele state au luat nastere inainte de aparitia scrierii si ca este suficienta existenta unor simboluri sacre bine definite, pentru a demonstra nivelul de dezvoltare culturala.
Zeii cu ochi imensi de la Hamoukar

Omul in rugaciune, semnul sacru, stilizat, de la Parta, se regaseste identic si pe sigiliile misteriosului oras Mohenjo Daro (mileniul III i.e.n.), de pe Valea Indusului

La Hamoukar s-a constatat existenta unor elemente ce apartin unui culturi dezvoltate, de tip urban, care, dupa unii istorici, precede cele mai vechi orase ale lumii, socotite a fi cele sumeriene, datate in jurul anului 3500 i.Hr. Asezarea era organizata in jurul unui cult reprezentat prin misterioasele statuete cu ochi imensi, specifice culturii mesopotamiene, descoperite si la Tell Brak si Hacinebi. Din cateva case au fost recuperate 150 de matrite din os, folosite pentru imprimarea imaginii in lut moale, despre care exista doua ipoteze, inca neclarificate: sunt simboluri sacre sau sunt marci pentru un anume mestesug?! De asemenea, la Hamoukar s-au gasit dovezi si ale unei aprigi batalii cu proiectile de lut, ceea ce repune pe tapet teoria care sustine ca neoliticul este o foarte lunga perioada in care au existat relatii interumane pasnice. Tell Hamoukar este asezat in bazinul Raului Khabur, in nord-estul Siriei, la opt kilometri de frontiera irakiano-siriana, pe drumul antic dintre orasele Ninive si Alep. Asezarea se intindea, la vremea cand a fost atacata (cca. 3500 i.Hr), pe 32 de hectare. Arheologii au determinat ca initial, in 4000 i.Hr., se intindea pe 15 hectare, dupa care s-a dezvoltat treptat, ajungand in perioada suprematiei sumeriene Uruk (3500-3000 i.Hr.), la 105 hectare. Arheologii sirieni s-au grabit sa afirme, bazandu-se atat pe acest interval de dezvoltare a asezarii, cat si pe faptul ca era suficient de bogata ca sa fie atacata, ca Hamoukar precede orasele sumeriene cu cateva sute de ani!
Scrierea de la Tartaria, mai veche cu o mie de ani

Simboluri pictografice sacre, transformate in scriere, s-au gasit pe intreg teritoriul Culturii milenare Turdas-Vinca, semn al gradului de civilizatie

”Batalia” pentru recunoastere internationala se pare ca se da in prezent intre Uruk, cu cea mai veche scriere (ideograme) si Hamoukar, fara sa se tina cont de cultura complexa Turdas-Vinca, din care face parte si Tartaria si care precede atat Sumerul cat si ”cultura Hamoukar” cu peste un mileniu! Dupa datarea cu C14 a scheletului femeii care purta la gat tablitele de la Tartaria (cea dreptunghiulara peste cea rotunda, descoperindu-se astfel, treptat, tainele cultului), acestea sunt din 5500 i.Hr.! Osemintele sunt ale unei femei de aproximativ 55 de ani, o varsta venerabila acum peste 7 000 de ani, pe care arheologul italian Marco Mellini, director al Prehistory Knowledge Project, a botezat-o ”Milady Tartaria”. Aceasta era mare preoteasa a zeului ”sumerian” Su, sau Saue, misteriosul zeu cu doua capete, identificat prin scarita (H) de pe tablita rotunda. Neputand explica ce cauta cinstitul zeu ”sumerian” la Tartaria cu 1500 de ani inainte de aparitia Sumerului in Mesopotamia, istoricii lumii prefera sa lase in mister intreaga cultura Turdas.
Parta, asezarea urbana cu case cu etaj
O alta asezare din Romania, Parta, aflata in manoasa lunca a Timisului, unde au inflorit asezari omenesti sedentare la cumpana dintre mileniile VI si V i.Hr., ar putea deranja si mai tare pe istoricii care dezbat aparitia primelor asezari urbane in lume. Cea de la Parta a avut o soarta identica Hamoukarului, fiind atacata tot cu ”bombele” de lut care au atras atentia arheologilor americani si sirieni, apoi incendiata. Doar ca acest fapt s-a petrecut prin 5200 – 5000 i.Hr., cu o mie de ani inaintea de a se repeta povestea la Hamoukar. Sapaturi la Parta au fost efectuate inca din 1931, de catre Joachim Miloja, apoi de M. Moga in 1943-1945 si au fost reluate dupa 2000 de catre o numeroasa echipa formata din Gh. Lazarovici, Dan Ciubotaru, Marco Merlini, Paulla Ucelli Gnesutta (Universitatea din Pisa) si altii. Sapaturile au totalizat pana in prezent peste  2000 de metri patrati, dar zona arheologica este mult mai intinsa.
Fortificatii complexe, cu palisade si santuri
Parta este o asezare in care au fost descoperite pana in prezent 150 de locuinte si complexe (din care amintim ”Casa tribului” si ”Casa cerbului”), patru blocuri de locuinte cu 4-5 camere, asezate de-a parte si de alta a unui coridor, din care unele cu podeaua suspendata sau cu etaj, care gazduiau familii mari, cu mai multe generatii sau familii inrudite. Intr-una din case, la etaj, s-a descoperit si elemente ale unui razboi de tesut. In centrul asezarii se afla sanctuarul principal,  cu statui monumentale, care a fost stramutat si restaurat in Muzeul Banatului. Asezarea avea un sistem de fortificatie din 4-5 palisade si patru santuri pe latura de nord si un altul pe latura de sud. Au fost gasite bile de lut infipte in peretii santurilor, urme ale bataliei dintre ”pasnicii” oameni ai neoliticului. La marginea de sud a asezarii, care cobora spre vechiul curs de rau, se afla un spatiu lung de cca. 30 m pana la primul sistem de fortificare, unde comunitatea isi tinea vitele, alt indiciu ca nu era vorba despre o asezare de tip satesc, in care oamenii isi tineau animalele in batatura.
Religiosi, dar si razboinici
Intr-un bloc de locuinte, la etaj, sub un pat de dimensiuni mari, au fost descoperite peste 30 de bile de lut, uscate la soare si arse partial, facand parte din pregatirile de lupta constatate in intreaga statiune. Au fost descoperite bile arse, partial arse, bile in cuptoare de ardere, la etajul unor constructii publice, iar in Sanctuar, bilele erau asezate in piramida, la ” sfintire”, langa altar. Parta se dezvoltase in jurul sanctuarelor cu altarele principale, dar existau altare in toate casele, ceea ce dovedeste o viata spirituala foarte profunda. Unul dintre altarele casnice era strajuit de un stalp paralelipipedic terminat cu un cap de taur, din lut, o coloana dedicata Taurului Ceresc, asa cum va apare mai tarziu in civilizatiile mesopotamiene si in cele de pe Valea Indus, sugerand axis mundi, legatura Cer – Pamant si care mult mai tarziu avea sa fie stilizata in coloanele ionice. Sanctuarul central era compartimentat in doua: camera altarului si camera unde se aduceau ofrandele. Pe un soclu de forma paralelipipedica, lucrat din lut, se afla o statuie dubla, cu doua capete, unul de taur, iar celalalt de femeie cu fata acoperita de o masca rituala. Cercetatorii considera ca este vorba de un cult al Mamei Primordiale.
Simbolurile sacre de la Parta
La Parta au fost descoperite si simboluri sacre, inscriptionate pe ceramica si idoli zoomorfi, reprezentate prin siluete umane stilizate. Un vas unicat, din care s-a pastrat un fragment, avea in interior, in relief, o silueta umana, cu mainile dublate, sugerand un dans. Un alt semn sacru de la Parta i-a incitat pe cercetatori, fiind identic cu unul ce apare frecvent pe sigiliile de la Mohenjo Daro, misteriosul oras din mileniul III i.e.n. de pe Valea Indusului, situat nu departe de orasul pakistanez Sukur, care, in traducere sumeriana, inseamna literalmente Muntele lui Su (zeul de la Tartaria)! Nu ar trebui sa mai mire faptul ca oamenii care duceau cu ei simbolurile sacre au lasat ”urme” si in toponimia locurilor! Din aceeasi perioada cu Parta, un simbol asemanator s-a descoperit la Gradesnica, langa Vraca, in nord-vestul Bulgariei. Este vorba de un castron aproape plat, cu scriere pe ambele parti. Alte simboluri se regasesc in vasta cultura Turdas – Vinca, intrunindu-se si conditia de ”relatii cu alte asezari” ceruta pentru clasificarea de ”urbe” antica! Deci peste un mileniu de istorie si civilizatie pana sa apara ”primele” asezari de tip urban in Mesopotamia si in vecina Siria!    ADINA MUTAR