IMBRACAMINTEA DACILOR

In multe zone din Romania, Republica Moldova, precum si in Ucraina, Serbia unde rominii locuiesc compact, mai poarta si azi aceeasi imbracaminte ca dacii de pe columna lui Traian (itari, camasa lucrata cu flori pe poale si maneci, cojocele lucrate cu flori, caciula - pe care romanii nu le aveau) si ca femeile dace erau net superioare celor romane ca stil si arta in toalete (camase cu decolteu, ie, fusta cu clos, fote, bazma etc, pe care - de asemenea - femeile romane nu le cunosteau).
De asemenea, insusi cuvantul imbracaminte este de origine dacica, fiind grefat pe cuvantul dac braca "pantaloni", cuvant care a evoluat in limba romina sub forma de bracinari "itari" si bracinar "curea, sfoara, cingatoare pentru strans pantalonii". Primul care foloseste brava este Ovidius, apoi Tacitus. Amandoi se refera la estul Europei: Ovidius descriind pe geti, Tacitus folosind litere elene. Deci cuvantul braca nu este celtic, ci dac.
Dimpotriva, romanii, veniti in Dacia au adoptat portul dac, astfel cum ne informeaza D. Protase. Pana in prezent nu s-a gasit nici un monument in care sa fie reprezentat un dac in toga romana. De fapt, colonistii erau nevoiti sa adopte portul dac pentru a nu ingheta iarna de frig, asa cum ne demonstreaza monumentul sculptural de la Casei (Jud. Cluj, Rominia) al lui Iulius Crescens imbracat intr-un cojoc mitos, ca si cel de la Apulon. Ca element de permanenta a elementelor de port de-a lungul mileniilor, in afara closului si decolteului, avem originala caciula dacica pe care o mai poarta inca taranii romini, ca mostenire din timpurile imemoriale ale pelsagilor dunareni si carpatici si ale lui "Mithras genitor luminis" reprezentat ca un tanar imbracat in costum traditional dac: camasa lunga, cingatoare peste mijloc, mantie ce-i ajunge pana mai jos de genunchi si caciula traditionala daca pe cap. E o costumatie identica cu cea a dacilor sculptati pe columna lui Traian.
Imbracamintea ca si infatisarea, era aceeasi la marea majoritate a populatiei, indiferent de clasa sociala sau regiunea teritoriala. Barbatii aveau camasa pana la genunchi, crapata pe margini in dreptul coapselor, prinsa la mijloc cel mai adesea cu un brau subtire, rareori cu brau lat de piele sau stofa groasa. Itarii erau de doua tipuri: cei largi din material mai subtire strinsi in jurul gleznelor, si cei stransi pe picior din lana mai groasa.
Multi daci mai ales nobili purtau o manta prinsa cu o fibula pe umar, avand pentru vreme rea o gluga. Arareori purtau o haina cu maneci si creturi. Iarna sumanele nu prea lungi, de lana mitoasa de oaie, cum poarta ciobanii din ziua de azi, ii aparau de frig.
Incaltarile erau alcatuite exclusiv din opinci majoritatea din piele, putine din pasla, iarna cu cioareci grosi de lana. Pentru inaintarea usoara pe gheata, li se adaugau "ghearele de pisica" iar la calareti pinteni de fier. Dar vara, mai ales la campie cei mai multi daci se poate sa fi umblat desculti.
Exclusiv pentru nobili erau caciulitele care le indica rangul, cele pentru vara erau facute din panza de in iar cele pentru iarna din lana, uneori din blana de oaie intoarsa cu parul in interior.
Femeile, purtau o camasa incretita la gat, cu maneci scurte, si o fusta, uneori o catrinta. Unele femei purtau si basma.

,,Cogito ergo sum” („Cuget deci exist”)

Am văzut pe alte forumuri şi bloguri discuţii foarte urâte dintre susţinătorii şi contestatarii ,,dacismului”! Nu înţeleg această încrâncenare! Atât timp cât ,,Cogito ergo sum” („Cuget deci exist”) am tot dreptul să îmi pun întrebări şi să nu mă las anesteziat de aşa zisele argumente ! Până la urmă se poate pune întrebarea, de ce este necesar tot acest zbucium de descoperire a identităţii naţionale şi ,,realiştii” ar putea spune că nu mai este de actualitate şi nu mai este important ceea ce am fost , ci ceea ce suntem şi vom putea fi! Să nu judecăm lucrurile doar prin prisma a ceea ce se întâmplă urât cu noi în prezent ca şi naţie! Pentru a afla adevărul trebuie ascultate toate părerile pro sau contra şi argumentele sau contrargumentele trebuie judecate temeinic, fără excese şi naivităţi! Unii spun că ,,dacismul”ar fi doar o modă şi un moft ,care după ce-şi va fi epuizat resursele şi îşi va plictisi adepţii va dispărea, ca şi orice modă ! O astfel de discuţie nu poate fi aruncată în sfera derizoriului şi la coşul istoriei! Ce facem în prezent pentru noi,ce le lăsăm moştenire copiilor noştri şi cum ne vor judeca urmaşii noştri comportamentul şi prestaţia noastră din prezent?
Am tot dreptul să mă îndoiesc de originea mea latină, atât timp cât dacii liberi nu s-au aflat niciodată sub stăpânire romană şi o mare parte din istoria Imperiului Roman este una mincinoasă şi se bazează pe dovezi false sau fabricate! Ştiaţi că statuia Lupa Capitolina nu a fost realizată în antichitate aşa cum ştie toată lumea, ci cu 1.000 de ani mai târziu? O echipă de istorici italieni a negat informaţiile conform cărora statuia Lupa Capitolina, care o prezintă pe lupoaică alăptându-i pe Romulus şi Remus, este realizată în Roma Antică. Unul dintre simbolurile Romei, statuia asemănată ca importanţă cu Colosseumul sau Columna lui Traian, nu datează din perioada Imperiului Roman, ci din secolul XIII. Cele două statui ale pruncilor, care sunt alăptaţi de o lupoaică, au fost realizate într-un stil diferit faţă de statuia lupoaicei, ajungându-se la concluzia ca aceştia au fost adăugaţi spre sfârşitul secolului XV.
Avem tot dreptul să ne îndoim de originea noastră latină şi să nu fim de acord cu apologeţii “romanismului”. Atât timp cât doar două treimi din teritoriul fostei Dacii a fost ocupat de romani şi dacii liberi nu s-au aflat niciodată sub stăpânire romană, putem să nu fim de acord cu teorii aberante ca şi aceea a asasinării tuturor dacilor după anul 106, anul cuceririi Daciei de către romani!
Susţinătorii ,,dacismului” nu suferă de atavism, dacii nu aveau coadă şi nici nu trăiau în copaci! Cum poţi fi de acord cu o astfel de prostie de genul aceleia că romanii au pustiit Dacia şi că legiunile romane i-ar fi făcut praf şi pulbere pe daci, iar cei care au mai rămas, dacii care râdeau în faţa morţii, s-ar fi retras cu toţii de frică!
OK,romanii i-au ucis pe toţi bărbaţii daci, deşi nu cred că au fost atât de nepractici încât să nu poată să îşi asigure o mână de lucru gratuită, dar şi pe femei? Poate că le-au omorât cu dragostea şi se ştie despre frumuseţea proverbială a femeilor dace!
Se doreşte neapărat ca, să fim urmaşii acelora care aplaudau atunci când oamenii erau sfâşiaţi de lei în arenă şi care îşi făceau nevoile la comun, bărbaţi şi femei, uitându-se unul în fundul altora!
Conform istoricului Lucius Claudius Cassius Dio (n. 155 sau 163/164 - d. după 229), legiunile romane au adus din Dacia 165,5 tone de aur şi o cantitate dublă de 331 de tone de argint. Doar aurul găsit prin trădarea generalului dac Bicilis ar valora, în ziua de azi, peste 4,6 miliarde de euro. Să mai adaug faptul că pe timpul stăpânirii romane se extrăgea anual din minele din ,,Dacia Felix”o cantitate de 10 tone de aur. Şi astfel ,, Marti Ultori Imperator Caesar Divi Nervae filius Nerva Traianus Augustus Germanicus Dacicus Pontifex Maximus Tri. Pot XIII Imp VI Cos V PP devicto exercitu Decibali regis Dacorum Tropaeum consacravit” ( Împăratul Caesar, fiul divinului Nerva, Nerva Traian, Augustul, biruitorul germanilor, al dacilor, Mare preot, având puterea tribuniciană pentru a XIII-a oară, proclamat ca împarat a VI-a oară, consul ales a V-a oară, părinte al Patriei, după ce a invins armata dacilor şi pe cea a sarmaţilor”), a ţinut-o într-o veselie cu poporul roman şi a serbat timp de 120 de zile înfrângerea Daciei. Expresia de "Panem et circenses"( pâine şi circ”) provine tocmai din această perioadă a Imperiului Roman şi a fost folosită prima dată de poetul latin Decimus Junius Juvenalis (n. 55, –60?, Aquinum, d.127) ţinând cont de faptul că la data de 11 august 106 razboiul cu dacii era încheiat în mod oficial, conform unei diplome militare descoperite la Porolissum şi care atestă că la data respectivă Dacia fusese proclamată provincie romană.
Mă întreb, ce s-ar fi întâmplat cu dacii dacă mult mai puţin civilizaţii huni ai lui Attila sau cartaginezul Hannibal i-ar fi cucerit pe romani ?!
La un moment dat din istoria poporului român s-a promovat şi exagerat ,,romanizarea” noastră, punându-se accentul pe originea noastră latină, odată cu lupta pentru identitate naţională şi ,,Iluminisimul" şi ,,Românismul" promovat de Şcoala Ardeleană, în încercarea de a scăpa de efectele “civilizatoare ” ale ocupaţiei austro-ungare. La acea dată Şcoala Ardeleană a avut un rol providenţial , şi fără ideologia românismului fundamentată de intelectualii transilvăneni ar fi fost mai greu de realizat pe viitor unirea tuturor provinciilor româneşti.
Noi ,susţinătorii ,,dacismului”, nu ne arogăm meritul de a fi buricul pământului şi de deţinători ai adevărului absolut, dar va fi oare posibil, în condiţiile actuale, să generăm un curent de opinie atât de puternic, încât să determinăm actuala clasă politică să deblocheze fonduri şi resurse pentru aflarea adevărului?

Axa lumii în Masivul Godeanu?

...de Petre Dogaru

« Imaginea 1 din 1 »

Miturile sumeriene, egiptene, mayaşe, chineze, ca să cităm numai pe cele mai cunoscute, vorbesc despre fluviul ceresc al creaţiei, denumit când coloana de susţinere a cerului, când croodil sau dragon. Cert este că toate aceste denumiri se referă la cordonul ombilical care făcea legătura dintre Cer şi Pământ, fiind o poartă de legătură cu Universul, nimeni alta decât ceea ce anticii o denumeau Axis Mundi (Axa Lumii). Conform unei teorii controversate, dar nu lipsită de argumente, prin axa lumii, favorizată de puternicul flux energetic au debarcat extratereştrii, creând Oamenii Primordiali. După unii cercetători în frunte cu gen. V. Dragomir, Axa Lumii trece prin maximul energetic al planetei, situat în Masivul Godeanu, după alţii ar trece prin muntele sacru al dacilor – Kogaionon.

Adamclisi, ”pământul lui Adam”, conţine codul genetic
Conform Scripturii, Dumnezeu a creat din lut prima fiinţă oemnească, pe Adam, care în limba ebraică înseamnă Om. În 2003, cercetătorii amerciani şi francezi au ajuns, independent unii de alţii, la concluzia senzaţională că elementele de bază ale vieţii biologice se ascund în pământul obişnuit, confirmând concepţia biblică a originii omului. Isabela Iorga ajunge la concluzia că, prin numele de Adam se înţelege ADN-ul uman, care conţine însuşi codul genetic al organismului, intrat în subconştientul popoarelor drept Arborele Vieţii. Scriitorul E. Delcea remarcă pe bună dreptate că respectivul „arbore” este unul dintre cele mai vechi elemente decorative prezente în arta populră românească. Prof. T. Diaconu, pe baza unei metode proprii de analiză a scrierii hieratice (sfinte), scrie despre cuvântul Adamclisi că are două părţi clare, Adam şi Clisi, iar înţelesul este „pământul lui Adam”. Or, încă din paleoliticul mijlociu (100.000-40.000 î.e.n.), peşterile Cheia (La Izvoare) şi Târguşor (La Adam) din Dobrogea au fost locuite. Dr. D.D. Farcaş, vicepreşedintele Asociaţiei pentru Studiul Fenomenelor Aerospaţiale Neidentificate din România, apreciază că prezenţa extratereştrilor pe Terra datează de cel puţin 25.000 de ani. Într-o cronologie discutabilă, E.Delcea coboară „experineţele” extratereştrilor în spaţiul carpato-danubiano-pontic, acum 10 milioane de ani, având ca rezultat populaţia „ramani”, toate civilizaţiile terestre având iniţiatori veniţi din „zona stelei Sirius din Constelaţia Orion”. În sprijinul teoriei că Oamenii Primordiali au fost pe plaiuri mioritice, scriitorul respectiv aduce ca argument „Australopithecus Oltensis” de la Bugiuleşti (Vâlcea) cu o vechime de două milioane de ani, dar aici este vorba numai de oase de animale folosite ca unelte, singura dovadă certă ca vechime (cca 50.000 de ani) fiind falanga de picior a unui om de tip Neanderthal, descoperit la Ohaba-Ponor (Retezat), lăsând la o parte controversele legate de subiect, cecetările recente duc către localizarea Edenului inclusiv în Carpaţi şi la Dunăre.

Herculane, cel mai încărcat punct energetic din lume ?
Cercetătorii geneticieni de la Berkeley (California), comparând tipul de ADN mitocondrial – care se transmite numai pe linie maternă – au ajuns la concluzia pe atât de indicutabilă, pe atât de senzaţională că toţi oamenii de pe Pământ se trag dintr-o singură femeie, care a trăit acum 350-200 de mii de ani. Deci Eva biblică, a cărei nume înseamnă în ebraică „viaţă”, a existat, completând perfectul echilibru al Creaţiei şi e posibil ca acele fiinţe perfecte de tip Havva (Eva), create din eter şi apă, să fie chiar „îngerii din ceruri”, respectiv cei 144.000 de sori cu care a coborât Dumnezeu pe Pământ. Adam şi Eva trăiau pe mirificul Eden, unde totul era învăluit într-o lumină roz, rezultată din reflexia razelor pe suprafaţă boleţi de gheaţă din jurul Terrei, devedindu-se experimental că erau asigurate condiţii optime atât pentru conservarea ADN-ului uman în starea iniţială, cât şi pentru dezvoltarea optimă a celulelor plantelor. Spţiul cu vegetaţie luxuriantă al Edenului trebuie lărgit la patru fluvii: Ghihon (Nilul), Hidechel (Tigrul), Eufrat şi Pison. În ce priveşte Pisonul există două variante, dar între Gange şi Dunăre, ambele considerate sfinte, considerăm că varianta corectă ar fi Dunărea, locuitorii antici riverani numindu-se fisoniţi sau dabieni care, în opinia lui Pseudo Cesarius erau foarte cucernici, abţinându-se de la „consumul legitim şi nevinovat al cărnii”. I. Iorga deduce că ţara Havila se afla la nord de Dunăre, fiind de acord cu scriitorul S. Coryll, care echivalează Havila cu Valhia. Pare o teorie dstul de greu de digerat, dar N. Densuşianu, membru corespondent al Academiei, a murit convins că centrul „populaţiunii neolitice din Europa, al oamenilor născuţi din pământ, a fost în zona Porţile de Fier-Munţii Bucegi-Munţii Buzăului. Marele istoric V. Pârvan scrie că eroul Hercule, de la care îşi trage numele staţiunea Herculane era dac. Celbrul bioenergetician Iulian Urziceanu, primit de însuşi Papa Ioan Paul al II-lea, a constat că „la Băile Herculane la Cascadă, spre 7 izvoare (...) este cel mai încărcat punct energetic din lume”. În zonă, la Peştera Hoţilor, s-a semnalat prezenţa unor vânători şi pescari acum 10.000 de ani, iar puţin mai departe, la Toteşti în ţinutul Haţegului, au fost găsite brăţări de aur în chip de capete de viperă din specia Amodites, specie comună în tot SV Daciei şi, după cum se ştie, şarpele a fost vârful de lance care a dus în Grădina Raiului l „păcatul de moarte”. Conform mitologiei Hercule (dac)a avut cu Echidna (tracă) trei fii din care se trag neamurile înfrăţite ale agathyrşilor, gelonilor şi sciţilor, înrudite bineînţeles cu dacii şi tracii. După Homer, sciţii ocupau întreaga regiune de nord a lumii vechi cunoscute sub numele de „Terra antiqua”. Socotindu-i pe pelasgi drept strămoşi a ramanilor, avâd unul dintre „centre” la Porţile de Fier, se poate lansa supoziţia că Edenul se întindea şi la nord de Dunăre, la Herculane, unde există şi o climă submediteraneană care păstează până astăzi exemplare endemice a unei flori luxuriante care exista înainte să aibă loc procesul de separare a polilor. Nu trebuie ignorată complet teoria lui Rene Guenon, unul dintre cei mai mari savanţi sufişti ai sec. Al XX-lea, potrivit căreia Axa Lumii nu coincide în mod necesar nici cu axa de rotaţie şi nici cu axa magnetică a Pământului, deşi acest lucru se poate întâmpla uneori.

Porţi de legătură cu Universul, în Carpaţii româneşti
Întorcându-ne la miturile antice, trebuie specificat că Axis Mundi era canalul de energie cosmică. N. Densuşianu menţionează că „după ideile astronomice şi geografice ale Antichităţii clasice, Polul Nordic, în jurul căruia se învârtea Universul, atingea Pământul lângă Dunăre, pe teritoriul geţilor, în particular pe Munţii Rhipaei (Carpaţii Meridionali). Conform aceloraşi idei, osia sau axa în jurul căreia se învârtea Cerul, trecea prin centrul Pământului, deci şi Universul şi Terra aveau o axă comună – Axis Mundi sau Axa Lumii. Cei care susţin că leagănul omenirii se află în spaţiul carpato-danubiano-pontic, localizează axa respectivă pe muntele sfânt al dacilor, Kogaion. A preciza este o problemă controversată. După patru ani de cercetări sidue, ing. C. Pânculescu este convinsă că Kogaionul, centrul energetic-informaţional al Terrei, se află în Bucegi, mai precis pe vârful Bucura-Dumbrava din apropierea vârfului Omu. Este o ipoteză care trebuie verificată, dar relatările unor personalităţi demne de toată încrederea indică că s-au încărcat energetic pentru o perioadă de timp, după ce au vizitat platoul Bucegilor, iar în jurul Sfinxului, a fost observat un halou de lumină cu efecte benefice asupra organismului. Este posibil ca datorită fluxlui enrgetic favorabil, la primii paşi ai evoţiei umanităţii prin „poarta Kogaionului” să fi venit reprezentanţii unei civilizaţii extraterestre, care a îndrumat omenirea. Alţii localizează această poartă în Peştera Ialomicioarei din Bucegi, unde au loc fenomene paranormale, unul fiind că lămpile se sting în timp ce lumânările rămân aprinse. Mai aproape de realitate sunt cei care localizează Kogaionul în masivul Godeanu, cel mai sălbatic şi mai puţin cercetat din Carpaţii româneşti, teoria lui Al. Borza care localizează arbitrar muntele sfânt pe Vârful Gugu ân masivul Ţarcu (Banat), nerezistând criticii Gen. V. Dragomir a demonstrat ştiinţific că punctul geografic cel mai înalt din punct de vedere al planetei este Masivul Godeanu. Fenomenul a fost demonstrat de V. Dragomir pe cale astro-geodezică şi gravimetrică în Godeanu creându-se un câmp magnetic atât de puternic încât câmpul gravitaţional capătă ondulaţii.

„Luate-ar Gaia”, o expresie plină de tâlc
Fireşte că, în legătură cu ipoteza existenţei Axei Lumii pe plaiuri mioritice ca poartă energetică spre Univers, viitorul ne va aduce surprize. Miturile dogonilor – mic popor african de pe teritoriul Republicii Mali – povesteau despre venirea pe Pământ, într-o „arcă rotitoare” a unor fiinţe legate de sistemul astral al lui Sirius. Dogonii ţtiau că în jurul lui Sirius A se roteşte Sirius C, astru nedescoperit încă. Se presupune doar că Geea sau Gaia antică, Zeiţa Mamă a Pământului primoridal, ar avea biocâmp, comportându-se ca o fiinţă vie. De la geto-daci, care se credeau nemuritori, ne-a rămas o expresie plină de tâlc: „Luate-ar gaia”. E bine ca fiecare dintre noi să mediteze la sensurile ei, într-o lume ce face parte ditr-un sistem mai amplu cu organizare de sine-stătătoare, în care mecanismul de corectare este însăşi Axa Lumii

Masagetii, rudele peregrine ale getilor

         

 

Revista "World Mysteries" a intocmit topul celor mai mari enigme ale lumii. Pe primul loc se afla disparitia civilizatiei de pe Valea Indusului, cea mai veche cultura de pe teritoriul Indiei (3300-1300 i.C.). Dezvoltata in vestul Indiei, Pakistan si sudul Afganistanului, cu o populatie de peste cinci milioane de locuitori, a fost cea mai igienica dintre civilizatiile epocii bronzului. Aici s-a descoperit primul sistem de evacuare a apelor reziduale. Istoricii occidentali nu stiu cine au fost locuitorii, nici de ce si-au parasit cetatile, nici unde s-au dus. Cele mai cunoscute cetati sint Harrappa si Mohenjo - Daro, unde au fost descoperite numeroase sigilii si tablete de lut cu rol religios. Se sustine ca simbolurile de pe sigilii nu pot fi descifrate, dar ele sint arhicunoscute in religia solara a arienilor carpatici: zvastici, zig-zaguri, romburi, cercuri cu cruce inscrisa etc. In plus, la Mohenjo - Daro s-au descoperit tablite de lut cu simboluri identice celor de pe tablitele de la Tartaria, care sint cu 2000 de ani mai vechi. HARPII era un trib dacic apropiat de cel al carpilor, care, in sec. II-III e.n. era localizat intre Prut si Nistru. Locul doi in topul enigmelor se refera tot la arienii carpatici. Istoricii occidentali se minuneaza si acum cu privire la mumiile blonde de la Tarim, vestul Chinei, vechi de 2000 de ani. Ce cautau acei "caucazieni" vorbitori de indo-europeana in acel tinut indepartat si care era originea lor? Chinezii au spus-o intotdeauna, consemnindu-i din mileniul I i.C.: acesti blonzi cu ochi albastri erau "yue-chi, originari din Dakia, purtatori de cusme"! Mesagetii, dupa cum erau numiti in vechime!

 

De multa vreme, ruinele unor cetati rotunde, construite pe dealuri, ii uimesc pe arheologi. De un singur lucru sunt siguri : ca au fost construite de masageti.

 

 

 

Casele in interiorul cetatii Arkaim erau construite si organizate sub forma de stupi

 

 

Arkaim, cea mai misterioasa asezare antica, situata in regiunea  Celiabinsk, in sudul Uralilor, a fost descoperita in 1987, in timpul lucrarilor de adancire a vaii raului din apropiere, care urma sa fie inundata. Autoritatile locale doreau sa construiasca un rezervor imens de apa pentru irigarea campurilor aride. De atunci, istorici, arheologi si numerosi cercetatori au incercat sa inteleaga secretele acestei cetati circulare, mai ales pe cele legate de natia care a locuit aici in urma cu peste 4000 de ani, la cat a fost datata asezarea. Au ajuns la concluzia ca cetatea Arkaim era construita de masageti.

Astronomi, ca preotii de la Sarmisegetuza

Sapaturile au scos la iveala o structura bazata pe  cercuri concentrice, cu scop presupus ritualic, ca cele care fac parte din cultul Soarelui, descoperit peste tot in lume, de la Sarmisegetuza pana in Mexic. La prima datare, orasul Arkaim s-a dovedit a fi de-o varsta cu Egiptul si Babilonul. Gennadi Zdanovici, presedintele asociatiilor de arheologi care cerceteaza Uralii, a sustinut ca proiectul foarte costisitor pentru construirea bazinului de apa sa fie abandonat, importanta arheologica a asezarii fiind considerata inestimabila. De atunci, prin Arkaim s-au preumblat cohorte de cercetatori. S-a avansat ipoteza ca populatia care a intemeiat Arkaimul apartinea celei mai vechi civilizatii, cea ariana, care se intindea din Carpati pana in Urali. Vadim Cernobrovi este de parere ca Arkaim este tipic pentru cultura ariana, avand templu solar si observator astronomic de "tip Stonehenge", dar de dimensiunile celor de pe teritoriul geto-dacilor, in special de la Sarmisegetuza.

Cetati complexe cu functii multiple

 

 

 

"Du.Ra", cetatile rotunde ale masagetilor, Ciorasmia, de pe Sanii Daria (stg) si Arkaim

 

 

Cetatea a fost construita pe un deal, un loc virgin, fara sa fi existat alta asezare inainte, dupa un model care, dupa parerea cercetatorilor rusi, imita sectiunea unui trunchi de copac, dar in planuri in trepte, fiecare cerc coborand o treapta fata de cel precedent. Intregul ansamblu  reprezinta un complex complicat, indeplinind si functie citadina si religioasa, fiind orientat dupa pozitia unor constelatii. Cetatea circulara contine 60 de cladiri, 25 in cercul interior si 35 in afara acestuia. Fiecare casa asigura tot confortul, cu spatii structurate in jurul unei vetre deschise, din care cauza acoperisul era boltit, cu orificiul de deschidere protejat, pentru evacuarea fumului, fara sa patrunda ploaia sau ninsoarea. Fiecare casa avea o anexa, o camara pentru pastrarea alimentelor. Apa era adusa printr-un sistem de conducte subterane foarte ingenios si util. Unele treceau prin apropierea vetrei, unde aveau si rolul de a regla tirajul focului, folosit, in opinia cercetatorilor, si la confectionarea unor bunuri de uz comun din cupru si bronz. Un alt sistem de conducte trecea pe sub camari, apa rece curgatoare avand rol de racire a incaperii. Piata centrala din Arkaim, de forma neregulata,  avea pe margini, din loc in loc, altare ritualice pentru foc, tipice pentru cultura solara. Cercetatorii au observat ca orasul era echipat cu un sistem antifurtuna care il proteja impotriva ploilor torentiale, apa scurgandu-se, prin canale, in vale, exact ca la cetatile dacice. Casele erau protejate pentru a nu se raspandi incendiile accidentale, materialele de constructie fiind impregnate cu o substanta ignifuga. Cu atat mai curios este modul in care locuitorii au parasit cetatea, incendiindu-o intentionat, dupa ce si-au strans strictul necesar, fara sa fi fost amenintati. Cercetatorii au ajuns la aceasta concluzie pentru ca nu exista ramasite umane si nici indicii ca ar fi avut loc vreo lupta in imprejurimi. Era vorba de o cetate durata pentru a asigura o sedere temporara, de un trib peregrin al masagetilor. Demn de amintit ca "dura", cetate in limba masagetilor, este un cuvant sacru, format din verbul "a duce" si "Ra"- Soarele in cultura ariana. Du.Ra. - era cetatea circulara a celor care venerau Soarele.

Masagetii, rudele peregrine ale getilor

 

 

 "Aparatul lui Uriel", prototipul sanctuarelor rotunde ale dacilor, de la Sarmisegetuza

 

 Istoricul Jean Deshayes, autorul lucrarii "Civilizatiile vechiului Orient", atribuie genul acesta de constructie circulara, total atipic pentru regiune, masagetilor, rudele strabune ale getilor, care au ajuns pana la Muntii Urali, in China si Tibet, pastrand de-a lungul timpului religia si simbolistica solara. Deshayes remarca "organizarea de stup" a cetatilor circulare, care au influentat ulterior arta funerara a vechiului Orient. In ruinele cetatii solare Arkaim au fost descoperite sabii scurte cu lame curbate, ceramica ornamentata cu zig-zaguri, spirale si cruci cu raze, aceleasi simboluri ramanand si pe camasile din panza topita purtate de localnicii vaii Arkaim. Toate acestea se pastreaza si in cultura populara a romanilor.  Cercetatoarea Christine Sterne a efectuat multe studii asupra artefactelor si bucatilor de panza descoperite in mormintele masagete, reconstituind straiele acestei natii. Acestea faceau parte din portul daco-getilor, pastrat si astazi de taranii romani.

Adoratori ai Soarelui, iubitori de aur

Istoricul Burchard Brentjes, autorul vastei lucrari "Civilizatia veche a Iranului", descrie in termeni elogiosi pe acesti masageti, "asezati pe fluviul Sar Daria si mai la est, principalii dusmani ai lui Cirus". Dupa cum scria si istoricul grec Hekataios, care traia la curtea regelui Cirus, "ei cinstesc ca zeu numai Soarele si animalul inchinat lui, calul, sunt razboinici de temut, pedestri si calare, sunt echipati cu platose, iar armele lor sunt spade, securi de lupta, de arama. Harnasamentele cailor le sunt impodobite cu aur, iar ei poarta in batalii centuri si fruntare de aur". Una dintre cetatile masagetilor a fost descoperita de arheologul sovietic S.P. Tolstov, in 1940, la Sanii - Daria. Era tot o cetate circulara in varf de deal, inconjurata de un zid dublu de aparare, umplut cu pamant, dupa tipicul murului dacic. Nu departe de aceasta cetate s-au infruntat ostile lui Cirus, in 530 i.e.n., cu cele masagete conduse de regina Tomiris.

Monumentul circular de la Adamclisi

 

Portul din Rucar, de pe o vedere veche si straiele masagetilor, reconstituite de cercetatoarea Christine Sterne

 

  

Si marele comandant al antichitatii, Alexandru cel Mare, a poftit sa-i cucereasca pe masageti, dar a dat gres. Horezmul a ramas in afara cuceririlor lui, totusi, unul dintre printii  locali, Faramane, a vrut sa incheie cu Alexandru o alianta impotriva scitilor de la Marea Neagra. Conform istoricului expeditiilor lui Alexandru, Arian, Faramane venise cu 1550 de calareti si-i promitea ca, daca Alexandru va accepta alianta, va aduce si pe vecinii lui, colchii si amazoanele! Conform lui Brentjes, alianta lui Faramane a reusit sa-i alunge pe scitii din Ucraina si de mai departe. Poate ca aceasta mare batalie este consemnata pe monumentul circular de la Adamclisi, unde apar si amazoane prinse in lupta si despre care multi istorici sustin ca este mult mai vechi decat patrunderea lui Traian in Dacia. Istoricul Burchard Brentjes scrie despre un trib al dahilor ("dahii si dachii tot unii sunt", ne spune Miron Costin in "Letopisetul Tarii Moldovei")  care se asezase la nord de lacul Aral si care tabara, la 250 i.e.n., sub conducerea lui Arsache si a lui Tiridates (de la Tiras = Nistru), in nord-estul Iranului. Cetatea lor circulara se numea "Koi - Kirlan", tradusa in mod ciudat de catre istoricii uzbeci ca "Cetatea Berbecului mort"!!. Cirlanul e berbec, intradevar, dar de ce-ar insemna "koi" - mort? Si de ce-ar fi ridicat dacii lui Arsache, sau poate Ursache, o cetate in cinstea berbecului mort ? Ni se pare mai corecta traducerea "Cetatea carlanului coios" ! Fara suparare, ca e cuvant stravechi cu conotatii de mandrie, virilitate!

Sanctuare solare si la Staraia Riazan

Arkaim nu este singura asezare circulara aflata pe teritoriul Rusiei. In urma cu cativa ani, arheologul Ilia Ahmedov a descoperit, langa Staraia Riazan, o cetate avand o constructie considerata de "tip Stonehenge", numai ca avea dimesiuni mai mici si era din lemn, ca cea de la Sarmisegetuza, din Muntii Sureanu. Sanctuarul circular este situat pe culmea cea mai inalta, la jonctiunea raurilor Oka si Pronia, o arie bogata arheologic, incepand cu paleoliticul. Echipa a constatat ca sactuarul are 7 metri in diametru si este format din coloane din lemn de jumatate de metru grosime, la distante egale una de alta. In centru, se afla o alta constructie rectangulara si un pilon. Alte doua gauri de piloni au fost descoperite in partea de est si sud a sanctuarului. Pilonii cercului formeaza o poarta prin care se vede cum apune soarele vara. Pilonul din afara cercului puncteaza rasaritul. Bucati de ceramica cu simboluri identice cu cele de la Sarmisegetuza, in zig-zag, asemeni unor raze solare si altele serpuite ca valurile unei ape au fost descoperite langa sanctuar. Vasele proveneau din epoca bronzului si aveau un scop ritualic. In preajma sanctuarului nu a fost descoperita nicio asezare. Nici nu era bine pentru sanatatea omului sa existe o asezare la confluenta a doua rauri, iar preotii din vechime stiau acest lucru.

Aparatele astronomice carpato-dunarene

Numai masagetii si dacii lui Arsache ridicau cetati si sanctuare circulare prin stepele Asiei. Gordon Childe, profesor la Universitatea din Oxford, publica, in anul 1993, la Barnes & Noble Books, New York, "The History of Civilization". El situa leaganul arienilor in timpul primei lor aparitii in spatiul carpato-dunarean. Constructiile circulare, tipice acetei culturi ariene primordiale, era derivate din "aparatele lui Uriel" si aveau rol astronomic, astrologic si agronomic. In "Cartea astrilor ceresti", Enoh, patriarhul antediluvian, este invatat de uriasul inger Uriel cum sa construiasca un "aparat ceresc", pe care sa-l lase pamantenilor. Reconstruit dupa instructiunile lui Uriel de catre cercetatorii britanici Christopher Knight si Robert Lomas, acesta a iesit exact de forma si dimensiunea sanctuarului rotund de la Sarmisegetuza. Si atunci nici nu ne mai mira de ce, oriunde se gasesc astfel de constructii si sanctuare, in jur sunt denumiri stravechi ce amintesc de uriasul Uriel: Urali la rusi, Uroiul, la noi, cu mituri despre uriasi. Ca o regula, toate aceste "aparate" sunt bazate pe o anumita zi din solstitiile de vara si iarna, cand razele soarelui cad pe o anumita parte a sanctuarului. Toate au o cale procesionala pavata cu placi de granit care duce la un templu, din care soarele poate fi vazut, prin ferestre si portaluri, in toate ipostazele sale. Acelasi model sacru il aveau si preotii daci, care construiau "aparatul solar" din lemn si granit peste tot.

 

In cartea "Aparatul lui Uriel", doi cercetatori britanici au reconstituit "computerul ceresc" din Cartea lui Enoh si au obtinut "calendarul solar" de la Sarmisegetuza.

 

 

 

"Aparatul lui Uriel" de la Sarmisegetusa era mai mobil, cu elemente din lemn

 

 

 Christopher Knight si Robert Lomas au respectat exact indicatiile din "Cartea astrilor cerestri" a patriarhului antediluvian Enoh.

"Cartea astrilor ceresti" a lui Enoh cuprinde invatamintele pe care ingerii le-au lasat unor  oameni, alesi de ei, ca sa masoare "traseele astrilor si relatiile dintre acestia, potrivit claselor lor, teritoriului si anotimpului (.) precum si legile lor".

 

 

O "cale in dar".

 

 

"Aparatul lui Uriel", de Christopher Knight si Robert Lomas, reconstituie sactuarele circulare cu rol astrologic si astronomic

 

   

Este vorba despre un aparat de calcul astronomic, un calendar ("cale in dar"), ale carui elemente erau "stalpi, portaluri si ferestre", dispuse in cercuri concentrice, cu o "potcoava" din 21 de stalpi in centru - locul de observare. Cu ajutorul acestuia se studiau miscarile Soarelui si Lunii, eclipsele de Soare si Luna, pozitiile nodurilor Lunare, schimbarile de solstitiu si echinoctiu e.t.c. Conform "Cartii lui Enoh", ingerul Uriel i-a dat patriarhului secretul construirii acestui aparat, ale carui elemente difereau de la zona la zona, in functie de latitudinea de la care se faceau masuratorile. De "aparatul lui Uriel" depindea agricultura, deci viata sedentara si dezvoltarea societatilor. Cine erau acesti "mesageri ai lui Dumnezeu"?

 

Lomas si Knight au respectat indicatiile din Cartea lui Enoh si le-a iesit calendarul de la Sarmisegetusa

 

. data de mesagerii lui Dumnezeu

Misterioasa "Carte a lui Enoh" nu a fost niciodata inclusa in invataturile religioase pentru popor, pe motiv ca ea nu putea fi inteleasa cu mintea omeneasca. In aceasta sunt descrise faptele "ingerilor", sau ale "mesagerilor lui Dumnezeu", niste fiinte foarte speciale, foarte inalte, care au incalcat multe porunci divine, ba chiar si-au luat de soate pamantence, fapta pentru care nu au fost iertati, mai ales cand li s-au nascut copii uriasi. Aceasta este si singura referire la ei ramasa in cartile Vechiului Testament. "Uriasi erau pe Pamant in vremurile acelea, dupa ce s-au impreunat fiii lui Dumnezeu cu fiicele oamenilor si le-au nascut ele copii; acestia erau uriasii care au fost in vechime". Din "Dictionarul de mitologie generala" al lui V. Kernbach, aflam ca Enoh a fost un patriarh care a trait inainte de Potop. El era pe placul "mesagerilor lui Dumnezeu", care l-au luat cu ei 200 de ani, timp in care acestia l-au invatat toate tainele Pamantului si Cerului, pe care l-au pus sa le scrie, sa le lase mostenire omenirii.

Impreunarea mesagerilor cu pamantencele

 

 

 

Enoh a lasat marturie scrisa ca mesagerii lui Dumnezeu pe Pamant erau 200 si aveau 18 sefi, iar cel care ii conducea pe toti se numea Samiza. Citam cateva paragrafe din traducerea lui Kernbach : "1. Cand oamenii s-au inmultit in acele zile, au inceput ca fiicele lor sa se nasca gratioase si frumoase; 2. Si cand ingerii, copiii cerului, le-au vazut, ei si-au spus unii altora: sa ne alegem femei dintre cele ale oamenilor si sa avem copii cu ele; 3. Atunci Samiza, seful lor, le-a spus: eu ma tem mult ca voi nu va veti atinge scopul; 4. Si daca asa veti face, ma tem ca eu voi suporta singur pedeapsa crimei voastre; 5. Insa ei au jurat ca n-or sa renunte; 6. Si s-au jurat intre ei cu blesteme reciproce (.) 10.  Si ei si-au ales fiecare cite o femeie si s-au apropiat si au trait cu ele si ei le-au invatat magia, toate incantarile si proprietatile radacinilor si ale arborilor; 11. Si aceste femei au ramas grele si au nascut uriasi". Mai departe, se povesteste cum mesagerii lui Dumnezeu i-au invatat pe fiii lor toate tainele Cerului si Pamantului, "iar acest fapt s-a aflat in Ceruri si ei si-au patat renumele", aducand asupra lor si a progeniturilor mania divina.

Invatatura pentru oameni

Se poate presupune ca Enoh era fiul unui "mesager", astfel s-ar explica de ce s-a bucurat de simpatia lor si mai ales de ce era atat de longeviv. "Mesagerii" l-au luat in calatorii timp de 200 de ani, unele spatiale, atat de departe, incat "Pamantul nici nu se mai vedea si domnea un intuneric deplin" ( "Cartea lui Enoh", dupa V. Kernbach ). L-au dus si intr-un tinut indepartat, unde Uriel si ceilalti s-au straduit sa-l faca sa priceapa cum se construieste "computerul" astronomic, cercetat in detaliu de britanicii Lomas si Knight.  Apoi, l-au pus sa scrie - in 366 de manuscrise, cate unul pe an - tot ce-i aratasera si-l invatasera, apoi l-au mai lasat un an printre ai lui, sa-i instruiasca in citirea operei, dupa care l-au luat cu ei.

Locul secret unde a fost instruit Enoh

Enoh a fost dus de ingeri intr-un loc secret, unde ingerul Uriel i-a aratat un "aparat" cu care se putea masura "traseele astrilor si legile lor", precum si "ce se intampla in toti anii din lume pana cand se va termina noua creatie". Refacand aparatul lui Uriel, dupa "Cartea lui Enoh", Knight si Lomas si-au dat seama ca acesta corespunde megalitilor de la Stonehenge si au concluzionat ca acolo, in Campia Salisbury, isi avusesera observatorul ingerii si acolo fusese dus Enoh. Cum Enoh era un patriarh antediluvian, ori Stonehenge este mai vechi decat spun istoricii (3.000 - 1.600 i.C), ori nu acolo a fost dus! Insa cei doi britanici mai pierd din vedere un element de localizare din povestirea patriarhului: " la vest, se ridica un munte mare si impunator, de cremene"! Ceea ce nu se afla la Stonehenge! Mai interesant decat locatia initierii este insa "computerul" reconstituit de ei si inclus in cartea lor "Aparatul lui Uriel". Acesta arata exact ca. sanctuarul de la Sarmisegetuza, mai precis, "calendarul solar", cu tot cu observatia orientarii lui pe directia N-S si E-V si cu calcularea aproape moderna a anului! Paul Lazar Tonciulescu, in "Impactul Romei asupra dacilor", scria ca "dacii cunosteau si foloseau un calendar solar considerat cel mai precis din antichitate. Anul dacic avea 365,242197 zile, fata de 365,242198 la care a ajuns astronomia moderna. Calendarul dacic de la Sarmisegetuza permitea numararea zilelor unui an cu ajutorul unor stalpi dispusi in forma de cerc, asa cum le-a iesit lui Knight si Lomas. Insa, complexul megalitic de la Stonehenge avea o eroare fata de "aparatul lui Uriel": anul iesea cu 366 de zile! Deci, modelul trebuia cautat la alta latitudine! Spre deosebire de "anul megalitic", anul dacic era uimitor de precis, mai degraba acesta parand a fi inspirat din "aparatul lui Uriel".

Cunostintele astronomice si astrologice ale dacilor

 

Sanctuarul de la Gobekli Tepe, Turcia, este cel mai vechi sanctuar solar, cu 7000 de ani mai vechi decat Stonehenge

 

  

Iordanes, care i-a cunoscut pe daci prin sec.VI e.n., consemna ca: " in timpul marelui preot Deceneu, dacii stiau teoria celor 12 semne zodiacale, cum creste si scade orbita Lunii, cu cat globul de aur al Soarelui intrece globul pamantesc, sub ce nume si sub ce semne cele 346 de stele trec de la rasarit la apus, eclipsele, rotatia cerului, regulile prestabilite ale astrelor.". Adica, exact ce il invatase ingerul Uriel si pe Enoh. Nicolae Popa, autorul unei analize comparative asupra  complexului de la Sarmisegetuza si de Stonehenge, a observat ca aliniamentele celor doua sanctuare sunt similare. Axul care sectioneaza vatra de foc imparte cercul exterior in doua jumatati egale din punct de vedere al pozitiilor stalpilor: de doua ori 34 de pozitii. Potcoavele, atat la Stonehenge, cat si la Sarmisegetuza, prezinta un numar identic de pozitii: 21. Dispunerea pe grupuri a pozitiilor lespezilor ce sustin stalpii este identica. Nicolae Popa considera ca ambele monumente tin de aceeasi traditie cultural-religioasa a unor populatii neolitice si au servit atat la masurarea timpului, cat si pentru o destinatie ritualica. Constructia de la Sarmisegetuza ar dovedi in plus, fata de cea de la Stonehenge, un grad inalt de perfectiune in ceea ce priveste precizia calcularii timpului. Modelul "computerului ceresc" pe care ingerul Uriel i l-a aratat lui Enoh se regaseste in toate sanctuarele dacilor. Poate in muntii Daciei a avut loc initierea patriarhului antediluvian. In plus, sanctuarele circulare sunt atribuite de istorici getilor si masagetilor. De catre istoricii straini, ca cei autohtoni nu le atribuie nimic, decat, poate, "branza", "miel", "ied". Sanctuarele circulare abunda pe teritoriul Romaniei, la Adamclisi, Sarmisegetuza, Cetatuia, Racos- 3 sanctuare, si, ultimul descoperit ( in aprilie 2005), de la Sacele, pe dealul Bunloc. Intr-adevar, bun loc! Acest sanctuar este mult mai mare si, se pare, mai complex decat cel de la Sarmisegetuza.

Bun loc, la paralela 45!

"Aparatele ingerilor" de pe teritoriul Marii Britanii si Irlandei au fost durate in piatra, ca ele sa ramana in picioare pentru posteritate. Ale dacilor erau mai "flexibile", cu stalpi de lemn pentru elementele variabile ale "computerului" si din andezit pentru cele fixe. Se poate trage concluzia ca preotii daci stapaneau foarte bine tehnica de construire a acestor aparate circulare " cu stalpi, portaluri si ferestre". I-a ajutat la calcule si "locul bun" pe care l-au ales, aproape de paralela 45, iar la 45 de grade, orice formula de calcul astronomic se simplifica pentru ca tangenta si cotangenta de latitudine este egala cu 1 si se inlocuiesc, iar sinusul si cosinusul sunt radical din 2 pe 2 si, la fel, se inlocuiesc. Cu alte cuvinte, nu-si scranteau mintea in calcule! De aceea si "calea in dar" era atat de precisa, in timp ce altii, avand acelasi model astronomic, nu reuseau sa ajunga la precizia "anului dacic".

Predictii astrologice

 

 

Sanctuarul de la Stonehenge are aceleasi elemente constitutive ca cel de la Sarmisegetuza, numai ca este mult mai masiv

 

 

 Asa cum au observat astronomii britanici legat de complexul de la Stonehenge, atat  Sanctuarul Mare de la Sarmisegetuza, cat si celelalte descoperite pana in prezent, nu numai ca au o orientare exacta Nord-Sud si respectiv Est-Vest, ci sunt astfel aliniate, incat razele Soarelui care rasare il strabat de la un capat la celalalt doar intr-o singura zi pe an, pe 22 decembrie, atunci cand declinatia Soarelui este maxima si incepe iarna astronomica. La acea data, pe intreg globul unde se celebrau cultele Soarelui si al Lunii, aveau loc ceremonii ale focului, ca Soarele sa nu "inghete" sau sa dispara. Cu acest prilej se faceau si prorociri generale. S-a observat la sanctuarele dacice pozitionarea "nodurilor Lunare", puncte care au mare insemnatate pentru astrologi. Includerea lor in "aparatele" lui Uriel se justifica prin faptul ca "mesagerii" i-au invatat pe fiii lor si cum sa prevada "ce se intampla in toti anii", sub aspect zodiacal. Toti astrologii care se respecta tin cont de "nodurile Lunare", pentru ca Nodul Sud arata bagajul interior cu care ne nastem, iar Nodul Nord este calea pe care omul o are de parcurs. Din perspectiva geocentrica, Nodurile Lunare rezulta direct din miscarile Lunii si Soarelui in jurul Pamantului, care influenteaza dimensiunea spirituala a vietii. Soarele simbolizeaza Spiritul, masculinitatea, actiunea. Luna este exponenta Sufletului, feminitatii, receptivitatii.

SFATULBATRINILOR.RO

Cheia descifrarii codului getic-CASTA IO

„Limba poporului roman se potriveste celui mai cult popor de pe pamant, atat este de armonioasa si bogata”, scria Alfred Hoffmann in „Istoria Pamantului” (1820).

Matricea lingvistica de pe statueta preotului de la Adamclisi

„Civilizatia si istoria au inceput acolo unde locuieste azi neamul romanesc”, scria si arheologul american W.Schiller. Tot pe aceste meleaguri a aparut si scrierea, la inceput cu functii sacre, dupa parerea multor cercetatori, printre care si Maria Gimbutas. Aceasta scriere a fost codificata de catre preotii Soarelui si ai Luminii dupa ingenioase matrice lingvistice.
Scrierea spre rasarit

Inelul de la Ezerovo ne transmite peste timp salutul sacru

Fabre d’Oliviet nota ca “scrierea hieroglifica si mai tarziu hieratica era apanajul magului, preotului si castei acestora” De aceea, inca din cele mai vechi timpuri se gasesc statui de zei cu semne inscriptionate.  De aceea, pana la aparitia regilor si a cancelariilor regale, tablete cu inscriptii se gaseau numai in centrele de cult. Preotii rasei ariene carpato-dunarene adorau Soarele si-si indreptau scrierea spre rasarit, spre sursa luminii divine. Cei care scriu de la dreapta la stanga isi arata sursa de unde au preluat scrierea, de la rasarit, de la inceputul tuturor inceputurilor.
Matrice cu 10 coloane

Zeita Tea, care apare pe inelul de la Ezerovo

Prof. Tudor Diaconu si dr. Ilie Stanciu sunt doi cercetatori care au reusit sa „sparga” codul getic, acea scriere hieratica a carei existenta este dovedita de inscriptii pe monumentele megalitice ale Daciei, pe statuete de zei si preoti, pe artefacte de aur infatisand scene sacre. Dovada concreta ca a existat o astfel de scriere este matricea ligvistica de pe statueta Marelui Preot de la Adamclisi, datand din epoca bronzului. Demn de remarcat faptul ca in epoca bronzului preotii inventasera deja matricele lingvistice pentru a-si codifica mesajele sacre. Pentru cine cauta „antecedentele”, le recomandam semnele pictografice si scrierea hieroglifica din aria culturala Tartaria, Caranovo, Gracianita, Lipinski Vir, considerata a fi sursa tuturor alfabetelor. „Cele patru coduri de cult – ebraic, latin, elin, sanscrit – reprezinta cele patru sfere ale cunoasterii izvorate din pulverizarea limbii sacre a sacerdotilor geti”, spune prof.Diaconu. Pentru a reface nucleul primordial, din care s-a „pulverizat” scrierea sacra, cei doi cercetatori au stabilit baza matematica a fiecarei litere, dupa care prof. Diaconu a stabilit un algoritm de citire, bazat pe aspectul izomorf al grafiei cu litera si cifra. „Am constatat ca pictograma, ideograma, silabarul, alfabetul nu sunt forme de comunicare in evolutie, ci moduri de reprezentare ale aceluiasi inteles invariant”, spune prof.Diaconu. Parcurgandu-se in spirala – acest simbol stravechi ce apare ca o emblema a culturii carpato-danubiene – traseul invers risipirii lingvistice, s-a ajuns  la numarul 5508! Acesta este „anul facerii”, al numirii prin cuvant al tuturor lucrurilor si nu intamplator acest an este inscris pe lacasurile de cult din tara noastra. Dupa ce s-a facut „numirea”, anumite cuvinte sacre au fost inscriptionate pe stancile aflate in calea pastorilor carpato-istrieni si au constituit limbajul sacru comun paleo-european. Casta sacerdotala a daco-getilor era „IO”, ca litere si „zece” ca numar. De aceea, codificarea sacerdotilor trebuia sa includa sistemul „IO”.
Citirea in spirala

Dr. Ilie Stanciu spune ca orice simbol si inscriptie se decripteaza cu codul getic

In inscriptiile sacre, deseori se folosesc literele alfabetului latin cu cel grec in paralel si semne pictografice stravechi. Trebuia sa stii „originalul” din care au derivat ca sa stii cum sa le citesti. Cheia citirii este parcurgerea in spirala, in sensul miscarii burghiului, a inscriptiilor sacre. Acea spirala care este esenta crezului geto-dac, lasat ca simbol in toata creatia mestesugareasca. Dr. Ilie Stanciu subliniaza ca orice inscriptie, orice simbol, indiferent de spatiul geografic al sursei arheologice, poate fi transpus in acest limbaj stravechi, prin „insiruire continua, ordonata intr-o matrice avand zece coloane, dupa care fiecrarei litere i se asociaza una si aceeasi cifra, formandu-se alta matrice”. Numarul literelor contine cheia ecuatiei, spune care este litera de inceput, cu care, in mod obligatoriu, se si incheie ecuatia. Numai atunci rezolvarea matricei – prin aceeasi insiruire de operatii matematice – este corecta. Orice inscriptie se rezolva complet, pana in miezul mesajului, cel ascuns, in 6 derivate, rareori in 10. Cel mai interesant fapt este ca in urma rezolvarii matematice a matricelor ligvistice, indiferent din care alfabet fac parte simbolurile, si in urma citirii fonetice, intotdeauna iese o „noima” in limba romana, de altfel singura limba fonetica existenta. „Toate inscriptiile sacre, indiferent de spatiul geografic, indiferent de timpul cand au fost facute, se citesc levogir, spiralat si se adancesc in sensul miscarii burghiului scotand noi si noi intelesuri decat mesajul initial ”. Si toate in limba neaosa! Nu-i de mirare! 90% din inscriptiile hieratice au fost descoperite pe teritoriile locuite de daco-geti in vechime si pe unde a ajuns casta misionara a sacerdotilor prin masageti si getuli.
Mesajul matricei de pe inelul de la Ezevora”

Prof. T.Diaconu transpune literele in matricea lingvistica, rezolvand ecuatiile

De exemplu, pe inelul de la Ezerovo (Bulgaria, pe fostul teritoriu al tribalilor), sec.V i.C.,considerat de academicieni „principalul izvor de cunoastere a limbii traco-getilor”, dar nedescifrat inca de „specialisti”, apare la o prima citire lejera: „Rolis, tine(-l) (inelul) la sine, a fost ( provine) de la Tea, nu(-l) scapa, Zea, doamna ta lauza, iarta(-ma pe) mine. Raze”. Unde Tea este zeita titanica a luminii, fiica a lui Uran si a Gaiei, mama zeilor Soare (Ra.Ze), Zori de Zi si Luna, care avea si un templu oracular! De aici, se poate compune povestea inelului: o ipoteza ar fi ca fusese cumparat de o „domnita” de la un templul Teei sau Tiei, comandand preotilor o dedicatie pentru sotul ei, ca sa fie aparat de zeii strabuni. Conform algoritmului profesorului T.Diaconu, matricea se formeaza astfel: „roomicronl – 98726 -4315 – 5 – 10/ambdaiotas – 6235 – 10 – 74189 – 10/igmataueps- 97104 – 8 – 2856 – 11 – 13/” si asa mai departe, scriindu-se literele asa cum se citesc, ordonate pe zece coloane. Rezolvarea matricei transmite urmatorul mesaj: „Noroc! Scrii limba spusa odata geta, imnul Troii apare; aflasi enigma si prin epos; ii dac, spita get-familia IO ; Ea toata limba ta Fias – Deul Apoll!”
Protolatinii suntem noi

Spirala sacra s-a pastrat pana in ziua de azi, aparand si pe „painea mortului”, care simbolizeaza nemurrirea sufletului

Cei doi cercetatori insista ca numai in limba noastra romaneasca relatia semn-litera-cifra are o noima, aceasta relatie fiind elementul principal al misteriilor practicate de preotii geto-daci. De exemplu, cifrei „6” , care simbolizeaza spirala spatiului cosmic, vortexul, in limbaj modern, ii corespunde litera F, care inseamna suflu, viata! „Protolatinii suntem noi, iar prin binecunoscuta filiatie masageti-geti-getuli, casta sacerdotala misionara acoperea trei continente”, spunea prof. Diaconu. De aceea nici nu ne mira sa descoperim scriere getica sacra din Carpati, pana in Urali, Egipt, America Latina.
Dr. Ilie Stanciu a creat un centru de studiu pluridisciplinar la Pitesti, privind istoria si limba romana, la care Tudor Diaconu, profesor de limba romana, era secretar stiintific. Acest centru s-a vrut o continuare a celui patronat de Nicolae Miulescu.

ADINA MUTAR