Masagetii, rudele peregrine ale getilor

         

 

Revista "World Mysteries" a intocmit topul celor mai mari enigme ale lumii. Pe primul loc se afla disparitia civilizatiei de pe Valea Indusului, cea mai veche cultura de pe teritoriul Indiei (3300-1300 i.C.). Dezvoltata in vestul Indiei, Pakistan si sudul Afganistanului, cu o populatie de peste cinci milioane de locuitori, a fost cea mai igienica dintre civilizatiile epocii bronzului. Aici s-a descoperit primul sistem de evacuare a apelor reziduale. Istoricii occidentali nu stiu cine au fost locuitorii, nici de ce si-au parasit cetatile, nici unde s-au dus. Cele mai cunoscute cetati sint Harrappa si Mohenjo - Daro, unde au fost descoperite numeroase sigilii si tablete de lut cu rol religios. Se sustine ca simbolurile de pe sigilii nu pot fi descifrate, dar ele sint arhicunoscute in religia solara a arienilor carpatici: zvastici, zig-zaguri, romburi, cercuri cu cruce inscrisa etc. In plus, la Mohenjo - Daro s-au descoperit tablite de lut cu simboluri identice celor de pe tablitele de la Tartaria, care sint cu 2000 de ani mai vechi. HARPII era un trib dacic apropiat de cel al carpilor, care, in sec. II-III e.n. era localizat intre Prut si Nistru. Locul doi in topul enigmelor se refera tot la arienii carpatici. Istoricii occidentali se minuneaza si acum cu privire la mumiile blonde de la Tarim, vestul Chinei, vechi de 2000 de ani. Ce cautau acei "caucazieni" vorbitori de indo-europeana in acel tinut indepartat si care era originea lor? Chinezii au spus-o intotdeauna, consemnindu-i din mileniul I i.C.: acesti blonzi cu ochi albastri erau "yue-chi, originari din Dakia, purtatori de cusme"! Mesagetii, dupa cum erau numiti in vechime!

 

De multa vreme, ruinele unor cetati rotunde, construite pe dealuri, ii uimesc pe arheologi. De un singur lucru sunt siguri : ca au fost construite de masageti.

 

 

 

Casele in interiorul cetatii Arkaim erau construite si organizate sub forma de stupi

 

 

Arkaim, cea mai misterioasa asezare antica, situata in regiunea  Celiabinsk, in sudul Uralilor, a fost descoperita in 1987, in timpul lucrarilor de adancire a vaii raului din apropiere, care urma sa fie inundata. Autoritatile locale doreau sa construiasca un rezervor imens de apa pentru irigarea campurilor aride. De atunci, istorici, arheologi si numerosi cercetatori au incercat sa inteleaga secretele acestei cetati circulare, mai ales pe cele legate de natia care a locuit aici in urma cu peste 4000 de ani, la cat a fost datata asezarea. Au ajuns la concluzia ca cetatea Arkaim era construita de masageti.

Astronomi, ca preotii de la Sarmisegetuza

Sapaturile au scos la iveala o structura bazata pe  cercuri concentrice, cu scop presupus ritualic, ca cele care fac parte din cultul Soarelui, descoperit peste tot in lume, de la Sarmisegetuza pana in Mexic. La prima datare, orasul Arkaim s-a dovedit a fi de-o varsta cu Egiptul si Babilonul. Gennadi Zdanovici, presedintele asociatiilor de arheologi care cerceteaza Uralii, a sustinut ca proiectul foarte costisitor pentru construirea bazinului de apa sa fie abandonat, importanta arheologica a asezarii fiind considerata inestimabila. De atunci, prin Arkaim s-au preumblat cohorte de cercetatori. S-a avansat ipoteza ca populatia care a intemeiat Arkaimul apartinea celei mai vechi civilizatii, cea ariana, care se intindea din Carpati pana in Urali. Vadim Cernobrovi este de parere ca Arkaim este tipic pentru cultura ariana, avand templu solar si observator astronomic de "tip Stonehenge", dar de dimensiunile celor de pe teritoriul geto-dacilor, in special de la Sarmisegetuza.

Cetati complexe cu functii multiple

 

 

 

"Du.Ra", cetatile rotunde ale masagetilor, Ciorasmia, de pe Sanii Daria (stg) si Arkaim

 

 

Cetatea a fost construita pe un deal, un loc virgin, fara sa fi existat alta asezare inainte, dupa un model care, dupa parerea cercetatorilor rusi, imita sectiunea unui trunchi de copac, dar in planuri in trepte, fiecare cerc coborand o treapta fata de cel precedent. Intregul ansamblu  reprezinta un complex complicat, indeplinind si functie citadina si religioasa, fiind orientat dupa pozitia unor constelatii. Cetatea circulara contine 60 de cladiri, 25 in cercul interior si 35 in afara acestuia. Fiecare casa asigura tot confortul, cu spatii structurate in jurul unei vetre deschise, din care cauza acoperisul era boltit, cu orificiul de deschidere protejat, pentru evacuarea fumului, fara sa patrunda ploaia sau ninsoarea. Fiecare casa avea o anexa, o camara pentru pastrarea alimentelor. Apa era adusa printr-un sistem de conducte subterane foarte ingenios si util. Unele treceau prin apropierea vetrei, unde aveau si rolul de a regla tirajul focului, folosit, in opinia cercetatorilor, si la confectionarea unor bunuri de uz comun din cupru si bronz. Un alt sistem de conducte trecea pe sub camari, apa rece curgatoare avand rol de racire a incaperii. Piata centrala din Arkaim, de forma neregulata,  avea pe margini, din loc in loc, altare ritualice pentru foc, tipice pentru cultura solara. Cercetatorii au observat ca orasul era echipat cu un sistem antifurtuna care il proteja impotriva ploilor torentiale, apa scurgandu-se, prin canale, in vale, exact ca la cetatile dacice. Casele erau protejate pentru a nu se raspandi incendiile accidentale, materialele de constructie fiind impregnate cu o substanta ignifuga. Cu atat mai curios este modul in care locuitorii au parasit cetatea, incendiindu-o intentionat, dupa ce si-au strans strictul necesar, fara sa fi fost amenintati. Cercetatorii au ajuns la aceasta concluzie pentru ca nu exista ramasite umane si nici indicii ca ar fi avut loc vreo lupta in imprejurimi. Era vorba de o cetate durata pentru a asigura o sedere temporara, de un trib peregrin al masagetilor. Demn de amintit ca "dura", cetate in limba masagetilor, este un cuvant sacru, format din verbul "a duce" si "Ra"- Soarele in cultura ariana. Du.Ra. - era cetatea circulara a celor care venerau Soarele.

Masagetii, rudele peregrine ale getilor

 

 

 "Aparatul lui Uriel", prototipul sanctuarelor rotunde ale dacilor, de la Sarmisegetuza

 

 Istoricul Jean Deshayes, autorul lucrarii "Civilizatiile vechiului Orient", atribuie genul acesta de constructie circulara, total atipic pentru regiune, masagetilor, rudele strabune ale getilor, care au ajuns pana la Muntii Urali, in China si Tibet, pastrand de-a lungul timpului religia si simbolistica solara. Deshayes remarca "organizarea de stup" a cetatilor circulare, care au influentat ulterior arta funerara a vechiului Orient. In ruinele cetatii solare Arkaim au fost descoperite sabii scurte cu lame curbate, ceramica ornamentata cu zig-zaguri, spirale si cruci cu raze, aceleasi simboluri ramanand si pe camasile din panza topita purtate de localnicii vaii Arkaim. Toate acestea se pastreaza si in cultura populara a romanilor.  Cercetatoarea Christine Sterne a efectuat multe studii asupra artefactelor si bucatilor de panza descoperite in mormintele masagete, reconstituind straiele acestei natii. Acestea faceau parte din portul daco-getilor, pastrat si astazi de taranii romani.

Adoratori ai Soarelui, iubitori de aur

Istoricul Burchard Brentjes, autorul vastei lucrari "Civilizatia veche a Iranului", descrie in termeni elogiosi pe acesti masageti, "asezati pe fluviul Sar Daria si mai la est, principalii dusmani ai lui Cirus". Dupa cum scria si istoricul grec Hekataios, care traia la curtea regelui Cirus, "ei cinstesc ca zeu numai Soarele si animalul inchinat lui, calul, sunt razboinici de temut, pedestri si calare, sunt echipati cu platose, iar armele lor sunt spade, securi de lupta, de arama. Harnasamentele cailor le sunt impodobite cu aur, iar ei poarta in batalii centuri si fruntare de aur". Una dintre cetatile masagetilor a fost descoperita de arheologul sovietic S.P. Tolstov, in 1940, la Sanii - Daria. Era tot o cetate circulara in varf de deal, inconjurata de un zid dublu de aparare, umplut cu pamant, dupa tipicul murului dacic. Nu departe de aceasta cetate s-au infruntat ostile lui Cirus, in 530 i.e.n., cu cele masagete conduse de regina Tomiris.

Monumentul circular de la Adamclisi

 

Portul din Rucar, de pe o vedere veche si straiele masagetilor, reconstituite de cercetatoarea Christine Sterne

 

  

Si marele comandant al antichitatii, Alexandru cel Mare, a poftit sa-i cucereasca pe masageti, dar a dat gres. Horezmul a ramas in afara cuceririlor lui, totusi, unul dintre printii  locali, Faramane, a vrut sa incheie cu Alexandru o alianta impotriva scitilor de la Marea Neagra. Conform istoricului expeditiilor lui Alexandru, Arian, Faramane venise cu 1550 de calareti si-i promitea ca, daca Alexandru va accepta alianta, va aduce si pe vecinii lui, colchii si amazoanele! Conform lui Brentjes, alianta lui Faramane a reusit sa-i alunge pe scitii din Ucraina si de mai departe. Poate ca aceasta mare batalie este consemnata pe monumentul circular de la Adamclisi, unde apar si amazoane prinse in lupta si despre care multi istorici sustin ca este mult mai vechi decat patrunderea lui Traian in Dacia. Istoricul Burchard Brentjes scrie despre un trib al dahilor ("dahii si dachii tot unii sunt", ne spune Miron Costin in "Letopisetul Tarii Moldovei")  care se asezase la nord de lacul Aral si care tabara, la 250 i.e.n., sub conducerea lui Arsache si a lui Tiridates (de la Tiras = Nistru), in nord-estul Iranului. Cetatea lor circulara se numea "Koi - Kirlan", tradusa in mod ciudat de catre istoricii uzbeci ca "Cetatea Berbecului mort"!!. Cirlanul e berbec, intradevar, dar de ce-ar insemna "koi" - mort? Si de ce-ar fi ridicat dacii lui Arsache, sau poate Ursache, o cetate in cinstea berbecului mort ? Ni se pare mai corecta traducerea "Cetatea carlanului coios" ! Fara suparare, ca e cuvant stravechi cu conotatii de mandrie, virilitate!

Sanctuare solare si la Staraia Riazan

Arkaim nu este singura asezare circulara aflata pe teritoriul Rusiei. In urma cu cativa ani, arheologul Ilia Ahmedov a descoperit, langa Staraia Riazan, o cetate avand o constructie considerata de "tip Stonehenge", numai ca avea dimesiuni mai mici si era din lemn, ca cea de la Sarmisegetuza, din Muntii Sureanu. Sanctuarul circular este situat pe culmea cea mai inalta, la jonctiunea raurilor Oka si Pronia, o arie bogata arheologic, incepand cu paleoliticul. Echipa a constatat ca sactuarul are 7 metri in diametru si este format din coloane din lemn de jumatate de metru grosime, la distante egale una de alta. In centru, se afla o alta constructie rectangulara si un pilon. Alte doua gauri de piloni au fost descoperite in partea de est si sud a sanctuarului. Pilonii cercului formeaza o poarta prin care se vede cum apune soarele vara. Pilonul din afara cercului puncteaza rasaritul. Bucati de ceramica cu simboluri identice cu cele de la Sarmisegetuza, in zig-zag, asemeni unor raze solare si altele serpuite ca valurile unei ape au fost descoperite langa sanctuar. Vasele proveneau din epoca bronzului si aveau un scop ritualic. In preajma sanctuarului nu a fost descoperita nicio asezare. Nici nu era bine pentru sanatatea omului sa existe o asezare la confluenta a doua rauri, iar preotii din vechime stiau acest lucru.

Aparatele astronomice carpato-dunarene

Numai masagetii si dacii lui Arsache ridicau cetati si sanctuare circulare prin stepele Asiei. Gordon Childe, profesor la Universitatea din Oxford, publica, in anul 1993, la Barnes & Noble Books, New York, "The History of Civilization". El situa leaganul arienilor in timpul primei lor aparitii in spatiul carpato-dunarean. Constructiile circulare, tipice acetei culturi ariene primordiale, era derivate din "aparatele lui Uriel" si aveau rol astronomic, astrologic si agronomic. In "Cartea astrilor ceresti", Enoh, patriarhul antediluvian, este invatat de uriasul inger Uriel cum sa construiasca un "aparat ceresc", pe care sa-l lase pamantenilor. Reconstruit dupa instructiunile lui Uriel de catre cercetatorii britanici Christopher Knight si Robert Lomas, acesta a iesit exact de forma si dimensiunea sanctuarului rotund de la Sarmisegetuza. Si atunci nici nu ne mai mira de ce, oriunde se gasesc astfel de constructii si sanctuare, in jur sunt denumiri stravechi ce amintesc de uriasul Uriel: Urali la rusi, Uroiul, la noi, cu mituri despre uriasi. Ca o regula, toate aceste "aparate" sunt bazate pe o anumita zi din solstitiile de vara si iarna, cand razele soarelui cad pe o anumita parte a sanctuarului. Toate au o cale procesionala pavata cu placi de granit care duce la un templu, din care soarele poate fi vazut, prin ferestre si portaluri, in toate ipostazele sale. Acelasi model sacru il aveau si preotii daci, care construiau "aparatul solar" din lemn si granit peste tot.

 

In cartea "Aparatul lui Uriel", doi cercetatori britanici au reconstituit "computerul ceresc" din Cartea lui Enoh si au obtinut "calendarul solar" de la Sarmisegetuza.

 

 

 

"Aparatul lui Uriel" de la Sarmisegetusa era mai mobil, cu elemente din lemn

 

 

 Christopher Knight si Robert Lomas au respectat exact indicatiile din "Cartea astrilor cerestri" a patriarhului antediluvian Enoh.

"Cartea astrilor ceresti" a lui Enoh cuprinde invatamintele pe care ingerii le-au lasat unor  oameni, alesi de ei, ca sa masoare "traseele astrilor si relatiile dintre acestia, potrivit claselor lor, teritoriului si anotimpului (.) precum si legile lor".

 

 

O "cale in dar".

 

 

"Aparatul lui Uriel", de Christopher Knight si Robert Lomas, reconstituie sactuarele circulare cu rol astrologic si astronomic

 

   

Este vorba despre un aparat de calcul astronomic, un calendar ("cale in dar"), ale carui elemente erau "stalpi, portaluri si ferestre", dispuse in cercuri concentrice, cu o "potcoava" din 21 de stalpi in centru - locul de observare. Cu ajutorul acestuia se studiau miscarile Soarelui si Lunii, eclipsele de Soare si Luna, pozitiile nodurilor Lunare, schimbarile de solstitiu si echinoctiu e.t.c. Conform "Cartii lui Enoh", ingerul Uriel i-a dat patriarhului secretul construirii acestui aparat, ale carui elemente difereau de la zona la zona, in functie de latitudinea de la care se faceau masuratorile. De "aparatul lui Uriel" depindea agricultura, deci viata sedentara si dezvoltarea societatilor. Cine erau acesti "mesageri ai lui Dumnezeu"?

 

Lomas si Knight au respectat indicatiile din Cartea lui Enoh si le-a iesit calendarul de la Sarmisegetusa

 

. data de mesagerii lui Dumnezeu

Misterioasa "Carte a lui Enoh" nu a fost niciodata inclusa in invataturile religioase pentru popor, pe motiv ca ea nu putea fi inteleasa cu mintea omeneasca. In aceasta sunt descrise faptele "ingerilor", sau ale "mesagerilor lui Dumnezeu", niste fiinte foarte speciale, foarte inalte, care au incalcat multe porunci divine, ba chiar si-au luat de soate pamantence, fapta pentru care nu au fost iertati, mai ales cand li s-au nascut copii uriasi. Aceasta este si singura referire la ei ramasa in cartile Vechiului Testament. "Uriasi erau pe Pamant in vremurile acelea, dupa ce s-au impreunat fiii lui Dumnezeu cu fiicele oamenilor si le-au nascut ele copii; acestia erau uriasii care au fost in vechime". Din "Dictionarul de mitologie generala" al lui V. Kernbach, aflam ca Enoh a fost un patriarh care a trait inainte de Potop. El era pe placul "mesagerilor lui Dumnezeu", care l-au luat cu ei 200 de ani, timp in care acestia l-au invatat toate tainele Pamantului si Cerului, pe care l-au pus sa le scrie, sa le lase mostenire omenirii.

Impreunarea mesagerilor cu pamantencele

 

 

 

Enoh a lasat marturie scrisa ca mesagerii lui Dumnezeu pe Pamant erau 200 si aveau 18 sefi, iar cel care ii conducea pe toti se numea Samiza. Citam cateva paragrafe din traducerea lui Kernbach : "1. Cand oamenii s-au inmultit in acele zile, au inceput ca fiicele lor sa se nasca gratioase si frumoase; 2. Si cand ingerii, copiii cerului, le-au vazut, ei si-au spus unii altora: sa ne alegem femei dintre cele ale oamenilor si sa avem copii cu ele; 3. Atunci Samiza, seful lor, le-a spus: eu ma tem mult ca voi nu va veti atinge scopul; 4. Si daca asa veti face, ma tem ca eu voi suporta singur pedeapsa crimei voastre; 5. Insa ei au jurat ca n-or sa renunte; 6. Si s-au jurat intre ei cu blesteme reciproce (.) 10.  Si ei si-au ales fiecare cite o femeie si s-au apropiat si au trait cu ele si ei le-au invatat magia, toate incantarile si proprietatile radacinilor si ale arborilor; 11. Si aceste femei au ramas grele si au nascut uriasi". Mai departe, se povesteste cum mesagerii lui Dumnezeu i-au invatat pe fiii lor toate tainele Cerului si Pamantului, "iar acest fapt s-a aflat in Ceruri si ei si-au patat renumele", aducand asupra lor si a progeniturilor mania divina.

Invatatura pentru oameni

Se poate presupune ca Enoh era fiul unui "mesager", astfel s-ar explica de ce s-a bucurat de simpatia lor si mai ales de ce era atat de longeviv. "Mesagerii" l-au luat in calatorii timp de 200 de ani, unele spatiale, atat de departe, incat "Pamantul nici nu se mai vedea si domnea un intuneric deplin" ( "Cartea lui Enoh", dupa V. Kernbach ). L-au dus si intr-un tinut indepartat, unde Uriel si ceilalti s-au straduit sa-l faca sa priceapa cum se construieste "computerul" astronomic, cercetat in detaliu de britanicii Lomas si Knight.  Apoi, l-au pus sa scrie - in 366 de manuscrise, cate unul pe an - tot ce-i aratasera si-l invatasera, apoi l-au mai lasat un an printre ai lui, sa-i instruiasca in citirea operei, dupa care l-au luat cu ei.

Locul secret unde a fost instruit Enoh

Enoh a fost dus de ingeri intr-un loc secret, unde ingerul Uriel i-a aratat un "aparat" cu care se putea masura "traseele astrilor si legile lor", precum si "ce se intampla in toti anii din lume pana cand se va termina noua creatie". Refacand aparatul lui Uriel, dupa "Cartea lui Enoh", Knight si Lomas si-au dat seama ca acesta corespunde megalitilor de la Stonehenge si au concluzionat ca acolo, in Campia Salisbury, isi avusesera observatorul ingerii si acolo fusese dus Enoh. Cum Enoh era un patriarh antediluvian, ori Stonehenge este mai vechi decat spun istoricii (3.000 - 1.600 i.C), ori nu acolo a fost dus! Insa cei doi britanici mai pierd din vedere un element de localizare din povestirea patriarhului: " la vest, se ridica un munte mare si impunator, de cremene"! Ceea ce nu se afla la Stonehenge! Mai interesant decat locatia initierii este insa "computerul" reconstituit de ei si inclus in cartea lor "Aparatul lui Uriel". Acesta arata exact ca. sanctuarul de la Sarmisegetuza, mai precis, "calendarul solar", cu tot cu observatia orientarii lui pe directia N-S si E-V si cu calcularea aproape moderna a anului! Paul Lazar Tonciulescu, in "Impactul Romei asupra dacilor", scria ca "dacii cunosteau si foloseau un calendar solar considerat cel mai precis din antichitate. Anul dacic avea 365,242197 zile, fata de 365,242198 la care a ajuns astronomia moderna. Calendarul dacic de la Sarmisegetuza permitea numararea zilelor unui an cu ajutorul unor stalpi dispusi in forma de cerc, asa cum le-a iesit lui Knight si Lomas. Insa, complexul megalitic de la Stonehenge avea o eroare fata de "aparatul lui Uriel": anul iesea cu 366 de zile! Deci, modelul trebuia cautat la alta latitudine! Spre deosebire de "anul megalitic", anul dacic era uimitor de precis, mai degraba acesta parand a fi inspirat din "aparatul lui Uriel".

Cunostintele astronomice si astrologice ale dacilor

 

Sanctuarul de la Gobekli Tepe, Turcia, este cel mai vechi sanctuar solar, cu 7000 de ani mai vechi decat Stonehenge

 

  

Iordanes, care i-a cunoscut pe daci prin sec.VI e.n., consemna ca: " in timpul marelui preot Deceneu, dacii stiau teoria celor 12 semne zodiacale, cum creste si scade orbita Lunii, cu cat globul de aur al Soarelui intrece globul pamantesc, sub ce nume si sub ce semne cele 346 de stele trec de la rasarit la apus, eclipsele, rotatia cerului, regulile prestabilite ale astrelor.". Adica, exact ce il invatase ingerul Uriel si pe Enoh. Nicolae Popa, autorul unei analize comparative asupra  complexului de la Sarmisegetuza si de Stonehenge, a observat ca aliniamentele celor doua sanctuare sunt similare. Axul care sectioneaza vatra de foc imparte cercul exterior in doua jumatati egale din punct de vedere al pozitiilor stalpilor: de doua ori 34 de pozitii. Potcoavele, atat la Stonehenge, cat si la Sarmisegetuza, prezinta un numar identic de pozitii: 21. Dispunerea pe grupuri a pozitiilor lespezilor ce sustin stalpii este identica. Nicolae Popa considera ca ambele monumente tin de aceeasi traditie cultural-religioasa a unor populatii neolitice si au servit atat la masurarea timpului, cat si pentru o destinatie ritualica. Constructia de la Sarmisegetuza ar dovedi in plus, fata de cea de la Stonehenge, un grad inalt de perfectiune in ceea ce priveste precizia calcularii timpului. Modelul "computerului ceresc" pe care ingerul Uriel i l-a aratat lui Enoh se regaseste in toate sanctuarele dacilor. Poate in muntii Daciei a avut loc initierea patriarhului antediluvian. In plus, sanctuarele circulare sunt atribuite de istorici getilor si masagetilor. De catre istoricii straini, ca cei autohtoni nu le atribuie nimic, decat, poate, "branza", "miel", "ied". Sanctuarele circulare abunda pe teritoriul Romaniei, la Adamclisi, Sarmisegetuza, Cetatuia, Racos- 3 sanctuare, si, ultimul descoperit ( in aprilie 2005), de la Sacele, pe dealul Bunloc. Intr-adevar, bun loc! Acest sanctuar este mult mai mare si, se pare, mai complex decat cel de la Sarmisegetuza.

Bun loc, la paralela 45!

"Aparatele ingerilor" de pe teritoriul Marii Britanii si Irlandei au fost durate in piatra, ca ele sa ramana in picioare pentru posteritate. Ale dacilor erau mai "flexibile", cu stalpi de lemn pentru elementele variabile ale "computerului" si din andezit pentru cele fixe. Se poate trage concluzia ca preotii daci stapaneau foarte bine tehnica de construire a acestor aparate circulare " cu stalpi, portaluri si ferestre". I-a ajutat la calcule si "locul bun" pe care l-au ales, aproape de paralela 45, iar la 45 de grade, orice formula de calcul astronomic se simplifica pentru ca tangenta si cotangenta de latitudine este egala cu 1 si se inlocuiesc, iar sinusul si cosinusul sunt radical din 2 pe 2 si, la fel, se inlocuiesc. Cu alte cuvinte, nu-si scranteau mintea in calcule! De aceea si "calea in dar" era atat de precisa, in timp ce altii, avand acelasi model astronomic, nu reuseau sa ajunga la precizia "anului dacic".

Predictii astrologice

 

 

Sanctuarul de la Stonehenge are aceleasi elemente constitutive ca cel de la Sarmisegetuza, numai ca este mult mai masiv

 

 

 Asa cum au observat astronomii britanici legat de complexul de la Stonehenge, atat  Sanctuarul Mare de la Sarmisegetuza, cat si celelalte descoperite pana in prezent, nu numai ca au o orientare exacta Nord-Sud si respectiv Est-Vest, ci sunt astfel aliniate, incat razele Soarelui care rasare il strabat de la un capat la celalalt doar intr-o singura zi pe an, pe 22 decembrie, atunci cand declinatia Soarelui este maxima si incepe iarna astronomica. La acea data, pe intreg globul unde se celebrau cultele Soarelui si al Lunii, aveau loc ceremonii ale focului, ca Soarele sa nu "inghete" sau sa dispara. Cu acest prilej se faceau si prorociri generale. S-a observat la sanctuarele dacice pozitionarea "nodurilor Lunare", puncte care au mare insemnatate pentru astrologi. Includerea lor in "aparatele" lui Uriel se justifica prin faptul ca "mesagerii" i-au invatat pe fiii lor si cum sa prevada "ce se intampla in toti anii", sub aspect zodiacal. Toti astrologii care se respecta tin cont de "nodurile Lunare", pentru ca Nodul Sud arata bagajul interior cu care ne nastem, iar Nodul Nord este calea pe care omul o are de parcurs. Din perspectiva geocentrica, Nodurile Lunare rezulta direct din miscarile Lunii si Soarelui in jurul Pamantului, care influenteaza dimensiunea spirituala a vietii. Soarele simbolizeaza Spiritul, masculinitatea, actiunea. Luna este exponenta Sufletului, feminitatii, receptivitatii.

SFATULBATRINILOR.RO