Kogaion - Partea I

Kogaion - Partea I

de Andrei Vartic

Kogaion - Partea I      Strabon spune ca Muntele Sfint al dacilor, Kogaiononul, se afla linga riul cu acelasi nume. Unii arheologi (Daicoviciu, Crisan) sustin ca Kogaiononul ar fi in muntii Suryanului, pe Dealul Gradistii, com. Orastioara de Sus, judet Hunedoara, Romania, acolo unde se afla Zona Sacra a dacilor, construita matematic si geometric cu sanctuare din calcare si andezite perfect fasonate.      Altii vorbesc de muntele Gogu din Retezat, de Muntele Godeanu, din Muntii Suryanului, de Muntele Gaina din Apuseni, de Virful Omu din Bucegi, de complexul Ceahlau din Carpatii Rasariteni (in preajma caruia se afla si cetate dacica de la Bitca Doamnei) etc. Ipoteza noastra mai veche este ca de fapt Kogaiononul depoziteaza si transmite un mesaj. El este mai repede marcarea unui eveniment ceresc si pamintesc, eveniment pe care dacii l-au repetat zidind citeva Kogaionoane asemanatoare. Unul din ele, despre care a putut afla si Strabon, era linga un riu destul de mare, la vedere, pentru uzul intregului popor. El era deosebit de frumos cu datele lui naturale, adica divine. El era misterios si magnific si dadea posibilitate fiecarui dac sa comunice cu Divinitatea Suprema. Acest Munte Sfint trebuia sa fie intr-o zona cu mult cer senin, fiindca Zalmoxis, zeul dacilor, statea in cer si trebuia sa fie vazut cit mai mult timp de tot poporul (pentru a-si vedea zeul in zilele ploioase dacii sagetau cerul ca sa alunge norii si se bucarau de venirea noptilor intunecoase din preajma Craiului Nou). Tot de pe acest Munte puteau fi admirate curgerea ireversibila a Lumii, inima geografica a tarii dacilor, principalele evenimente cosmice (rotatia cerului instelat in jurul Polului Nord Ceresc – mai departe PNC, solstiitiile si echinoctiile, crescentele Lunii, miscarea planetelor etc).      Alte Kogaionoane, construite dupa acelasi algoritm, Kogaionoane gnostice (sacerdotiale), secrete (adevarate universitati), erau utilizate doar de cei mai de frunte dintre daci (cum spune si Herodot). Unul din ele, cel al Marelui Rege sau al Marelui Preot, poate fi plasat in Zona Sacra de pe Dealul Gradistii. In jurul acestor Kogaionoane exista destule pesteri, terase sau virfuri de munti unde un numar mic de sacerdoti, de multe ori numai unul, vegheau ascetic evenimentele Cerului si ale Pamintulu (Meleia, Timpul, Rudele, Steaua Mare si Mica, Pustiosu, Virtoapele, Ceata, Naia, Pades, Gioagiu, Romosel etc). Alte zone sacre se aflau, posibil, in locurile citate deja, dar si in altele, necunoscute inca. Dar unde se afla Kogaionul intregului popor (un fel de Mekka a dacilor) despre care vorbeste Strabon? Nordul pe care il indica cu seriozitate sageata din 16 pietre a Soarelui de andezit de la Sarmisegetusa Regia, marcarea unor virfuri de munti dupa perfecte modele geometrice, tehnologiile performante pe care le foloseau dacii pentru a realiza aceste constructii uriase (metalurgie, mortare, minerale - vezi si misteriosul praf auriu, terasarile de pe platoul Luncanilor, taierea maiestrita a calcarelor la cariera de la Magura Calanuluisi, a andezitelor si a marmorei, topografia, etc descrise de noi in "Magistralele tehnologice ale civilizatiei dacice", Basarabia, 1997 etc) raspund stiintific la aceasta intrebare.      In anii 1996-97, la 22 iunie, in zilele solstitiului de vara, norocul a vrut sa observam* pe platoul superior, eliptic, al cetatii Costesti, cum Soarele si Luna Noua, la apus si rasarit de soare, se asezau pe liniile unor zidiri dacice deosebit de solide (in fotografia de mai sus se vede cum Soarele rasare la solstitiu exact pe linia dacica pe care rasare la apusul de soare din 22 iunie 1996 Luna Noua - ni se indica astfel ciclurile Meton, urmatoarea intilnirea Soarelui si lunii pe aceiasi linie va avea loc in 2015) . Intram astfel in ciclurile Meton cunoscute si marcate de daci, dat si in paginile scrisului topografic si cosmogonic al dacilor. Liniile pe care se asezau Soarele si Luna la apus si rasarit de Soare la solstitiile de vara din 1996-97 coincideau cu mare exactitate cu liniile mesajului topografic si geometric pe care dacii il depozitase prin maretele lor marcari de virfuri de munti. Luna noua rasarea la 22 iunie 1996 exact pe linia pe care in acelas loc si pe aceleasi pietre dacice, rasare Soarele la solstitiu Perpendicular pe aceasta linie se afla linia Uroi-Costesti-Blidaru-Jigoru Mare care este paralela cu linia Deva-Piatra Rosie-Banita, perpendiculara la rindul ei pe linia vf. lui Patru – Banita (este vorba de virfuri de munti marcate de daci cu ziduri de piatra bine fasonate sau cu valuri de paminr)      . Am aratat apoi ca aceste constructii se leaga geometric de o Mare Linie Dacica (MLD), care uneste cetatile dacice de la Pecica, Deva, Cugir si Boilita cu virful Omu din Bucegi. MLD este orientata 15 grade Nord-Vest si este paralela cu linia vf. lui Patru – Piatra Rosie si inca cu citeva linii marcate de daci despre care va fi vorba in alta parte.      Aceasta linie dreapta intretaie curgerea Muresului de la statiunea neolitica Turdas pina la cetatea dacica Pecica, informindu-ne astfel si despre o experienta gnostica milenara de exceptie (cunostintele astronomice si spirituale ale indienilor vedici nu mai par asa de misterioase dupa lectura cosmogoniei dacice). Perpendiculara pe aceasta linie ridicata din vf. Omu ajunge exact in virful cel mai inalt al masivului Ceahlau. Minunea este ca si multe alte zidiri dacice se leaga topografic de aceasta linie (cum se vede bine din hartile publicate in adenda).      In perighezele prin muntii Daciei am descoperit multe constructuri geometrice si matematice de ale dacilor care confirma iipotezele noastre topografice.      In anii 1996-1999 norocul a vrut sa gasim si citeva pietre masive din sist de munte, incrustate cu desene geometrice: unghiuri, axe de coordonate, secante, linii paralele, duble inele ale miscarii anuale a soarelui printre constelatii (cea de la Valea Bodii a fost impinsa cu buldoserul in ripa).      Analiza atenta a acestor pietre incrustate, a durat mult timp din motive usor de inteles: dacii au cifrat mesajul lor cu ajutorul unei chei care trebuia descoperita. Ea s-a dovedit a fi orientarea nordica a multor constructuri (sic!) dacice, in special a sagetii Soarelui de andezit de la Sarmisegetusa Regia. Anume aceasta orientare demonstreaza ca dacii au incrustat pe pietre acelasi mesaj ca si in maretile lor constructii topografice (publicate de noi in "Fierul-Piatra, Dacii-Timpul", Basarabia, 1997). Desenul de pe pietre s-a dovedit a fi o harta care indica cu precizie Marea Linie Omu-Pecica, cetatile Pecica, Deva, Clit, Moigrad, Potaissa, Cugir, Saratel, Sighisoara, Piatra Craivii, Sona, Racos, Bitca Doamnei, Jigodin etc, dar si Zona Sacra de la Sarmisegetusa Regia. Locul care uneste aceste zidiri topografice dacice se afla, conform hartii dacice, ceva mai la nord de orasul modern Simeria, dincolo de Mures, nu departe de varsarea riului Strei in Mures. In acel loc exista un singur munte zidit de om inca din Neolitic (poate si paleolitic): muntele Uroi (aflat la mica distanta de statunea neolitica Turdas) Echipele ICIDAC au inceput cercetarile de prospectie in jurul muntelui Uroi inca din 1996. Aceste cercetari au aratat ca imprejurimile dealului Uroi ascund un magapolis antic (necercetat inca de arheologi).

Citeva localitati mari, adevarate orase preistorice, neolitice, halsstattiene si geto-dacice, apar pe terasele superbe de la poalele de sud, sud-est si de est ale muntelui . Am colectat de la suprafata, din musuroaiele de cirtite, din araturi, dim sapaturile buldoserelor de la gunoistea din zona, superbe fragmente ceramice neolitice si dacice. Muntele mai este inconjurat de citeva valuri unduitoare de pamint, asemanatoare cu cele descoperite de noi pe platourile din Godeanu si in alte parti. Acum, dupa descoperirea hartilor dacice, noi putem spune ce reprezinta aceste valuri unduitoare.      Dezlegarea tainei am aflat-o sus, pe frumosul cimp de pe virful Muntelui Uroi, cimp-platou deschis spre nord (unde se vede si o colosala unduire orientata tot nordic). De pe platou se deschide o vedere fascinanta spre tot cerul instelat al locului, spre intreaga Tara a Dacilor, spre zonele sacre din munti, dar si spre lucrarile lor de toate zilele din valea Muresului si a Streiului, si spre principalele evenimente ale Soarelui, Lunii si stelelor. Jos, Muresul oglindeste si el, spectaculos, fiintarea paminteasca a oamenilor. De acolo, de sus, se vede bine cum Streiul se varsa in Mures Curgerea Streiului este aratata cu precizie pe harta dacica. La Apus se vede cetatea Deva. Iar spre nord, in Apuseni (cetatile dacice de la Sacarimb, Moigrad, Marca), se deschid fantastice vederi la care vom reveni inca de multe si multe ori.. Partea de vest si de nord de la poalele muntelui nu pare sa contina localitati istorice. Zona este curata arheologic. Dar in spatele muntelui (unicul loc pe unde te poti urca pe platoul din virf) o surpriza te asteapta. Platoul este inconjurat dinspre nord cu un val de piatra si pamint. Un drum antic duce spre acel val, trece printr-o poarta sapata in val si apoi se pierde printr-o multime de gropi cu diametrul de 9-18m. Imediat dupa acest Val, chiar la suprafata, apare ceramica neolitica, eneolitica, hallstattiana si dacica.      Un lucru ne-a impresionat chiar de la prima perigheza prin aceste locuri. Majoritatea celor vre-o 18 gropi de pe platou (din cauza desisurilor spinoase a fost greu sa le numaram pe cele de pe partea estica a platoului) au deschidere spre nord La inceput am crezut ca este vorba de simple doline sau cisterne de acumulat apa: muntele nu are izvoare, dar, cum arata abundenta ceramicii, locul din intraval a fost locuit din vremile cele mai vechi. Nici nu se putea altfel, fiindca arareori omul a beneficiat de asemena "guri de rai", de asemenea privelisti ale cerului si ale pamintului. Am cercetat cu atentie si solul negru de pe platou, pus in strat gros, de peste 1 m. El nu se regaseste nicaieri in imprejurimile muntelui, ba chiar partea lor vestica si nordica este lutoasa si saraca in vegetatie. Cer timp de cercetare serioasa si exploatarile antice de piatra, poate si de andezit, cantitatea mare a cretei din zona, multele marcari antropice ale muntelui si ale imprejurimilor lui. Chiar si forma de balaur a muntelui, orientata nord-sud merita o atentie deosebita. Cercetind gropile de pe platou, orientate nordic, noi am pus orientarea lor in legatura cu orientarea nordica a sagetii soarelui de andezit de la Gradistea de Munte. Dacii au zidit in mai multe locuri aceasta ideologie a Nordului. Una din ele, poate cea mai fantastica, o regasim si in cele doua constructii dacice de la Racos si Muntele Eroilor, din Persani, care formeaza cu vf. Omu o linie dreapta orientata spre nordul geografic. Pe a 15-ea piatra a sagetii Soarelui de andezit se afla incrustat un desen geometric care coincide destul de bine cu cel descoperit de noi pe pietrele despre care vorbim. O alta descriere "topografica" asemanatoare am descoperit-o pe una din teracotele dacice de la Pades.      . Surprinzator, dar asezarea celor 6-9 pietre din sanctuarul patrulater spre care indica sageata din 16 pietre de la Gradistea de Munte (spunem 6-9 fiindca pe fotografiile vechi se vad 9 pietre, iar actualmente in sanctuar sint numai 6), repeta evenimentele incrustate pe acele pietre, ba le mai pune topografic in legatura cu linia Omu-Boilita-Cugir-Deva-Pecica. Totul indica ca marile gropi de pe platoul muntelui Uroi, orientate spre nord sint temple dacice care ne transmit acelasi mesaj ca si templul de la Sarmisegetusa Regia spre care arata sageata soarelui de andezit. Insa nu toate templele de pe Uroi sint orientate spre nord. Unul, construit pe partea de vest a paltoului, este orientat cu deschiderea spre cetatea Deva (sau, poate, si spre Pecica). Altul, pe cea de sud-est, indica Sarmisegetusa Regia. Altul, spre est, indica spre Saratel sau Piatra Craivii. Toate celelalte, inclusiv cel mai mare, de la nordul asezarii de pe platou indica, nordul, nordul venerat de daci, nordul insemnat de daci pe atitea din constructiile lor. Aceste orientari le descoperim si pe desenele incrustate de daci.      Acum putem sa dam o ipoteza: Muntele Uroi, cu locuirea lui milenara, cu templele din jur si de pe platoul din virf, orientate majoritar spre nord , este Kogaiononul, Muntele Sfint al dacilor, acel munte, aflat linga un riu, despre care vorbeste Strabon Si daca pornim de la acest reper armonizat cu Marea Linie Dacica harta incrustata pe pietrele dacice isi deschide secretele. La Sud-Est de munte, dincolo de MLD, se afla Sarmisegetusa Regia, insemnata pe acea harta cu o cruce (care poate indica Banita, Piatra Rosie, Padesul si Godeanul, dar si o constelatie in forma de cruce, de pilda constelatia Lebada, despre care va mai fi vorba in acest text). La nord de Uroiu dacii au zidit centrul spiritual de la Marca-Moigrad (dar, poate, si cel de la Sacarimb, si alte citeva de pe linia Uroi-Moigrad). La vest stau cetatile de la Deva si Pecica, la nord-west - complexul de la Clit si Muntele Gaina, la rasarit cel de la Piatra Craivii, Potaissia si Saratel. Fara multa greutate descoperim pe "harta dacica" si alte locuri insemnate de daci cu zidiri marete (Sighisoara, Cugir, Piatra Rosie, Banita, Cucuis, Capilna, Tilisca, Boilita, Sona, Racos, Ceahlau, Cetateni, Buridava, Polovragi etc). Confruntarea acestor harti dacice cu "harta" din sanctuarul cu 6-9 piese, spre care indica sageta Soarelui de Andezit (exact spre nordul geografic) arata ca dacii au depozitat si aici informatia despre Kogaionon. Un element al acestei "harti", care coincide foarte bine cu pietrele descoperite de noi si cu asezarea principalelor centre spirituale ale dacilor pe hartile moderne, ne mai comunica o "noutate". Pe "harta" din Zona Sacra, la sud de Kogaionon si spre sud-west de cel sacerdotial, se mai afla o importanta zidire dacica. In acel loc pe hartile moderne se gaseste colosalul Troian de la Cioclovina-Ponoare, lung de 2,5 km pe care noi am "citit" numele Marelui Zeul al dacilor – Zalmoxis (vezi "Magistralele tehnologice ale civilizatiei dace") . Intrarea in acest alfabet topografic cu ajutorul literei A a alfabetului proto-fenician din Byblos nu este o nedumerire stiintifica, cum s-ar parea. Multe din literele grecesti de pe pietrele aruncate in ripa de unii arheologi sint litere feniciene, cum demonstreaza si cea care apare pe poarta de sud a cetatii Blidaru - un veritabil P fenician (dar se poate vedea un T fenician pe turnul de la intrare, si alte vechi semne alfabetice, inclusiv misterioasa conexiune palarizata dintre 2 de C la care vom mai revenifiindca a fost observata inca de primii cercetatori austro-ungari in siturile dacice de pe Dealul Gradistei.      Alte pietre dacice incrustate geometric si matematic, descoperite in perighezele noastre, repeta cunostintele despre care vorbim: orientarea Marii Linii Dacice fata de axele pamintesti, modelul geometric si topografic al Kogaiononului, faptul ca dacii foloseau unghiurile si arcurile de cerc, dublele inele ale miscarii soarelui printre constelatii (vezi aceste inele si pe hartile dacice de mai sus), dar si rotatia zilnica, anuala si chiar milenara a constelatiilor, mai ales a celor care se afla in jurul Polului Nord Ceresc. Cercetind constructurile logico-matematice si cosmogonice ale dacilor, tehnologiile lor performante din matalurgie, terasare a muntilor, taiere si prelucrare a andezitelor etc, noi aratat mai multi ani in urma ca dacii au construit una din cele mai grandioase civilizatii ale antichitatii . Pentru a depozita si trasmite informatia ei nu au avut nevoie de alfabetul fonemic, care transmite logosul verbal, aflat si sub vremi, si sub structurile piramidale omenesti (vezi cartile noastre "Letters to Bill Gates", Internet, 1995 si "Weg und WWW. A Portret of the World with Heidegger", Basarabia, 1999). Dacii au folosit alt alfabet, cel al stramosilor carpato-dunareni, anume alfabetul geomtric (noi ii spunem alfabetul AA, vezi cartea noastra "O istorie geometrica a lui Homo Sapiens", Basarabia, 2000) care apare pentru prima data la Mitoc-Dealul Galben, linga Botosani, Romania, pe la 27.000 BC si care, la rindul lui, a fost sustinut nu doar de actiunile pamintesti ale omului, ci si de miscarea diurna a constelatiilor din jurul Polului Nordic al Cerului (cer instelat usor de observat in zona carpato-dunareana, dominat de citeva constelatii care au sugerat, poate, si cele mai vechi semne cunoscute de om – crucea Lebedei, W din Casiopeia, V-ul urias si zig-zagul din Girafa, S-ul gigantic din Dragon, patrulaterele din Ursa Mare si Ursa Mica, enigmele din Cepheus si Hercules). Cartile topografice ale dacilor arata stiintific ca Muntele Sfint despre care vorbeste Strabon este Muntele Uroi si relatia lui cu celelate marcari construite de daci dupa algoritmul lui. Dar ce urmareau ei de fapt sa imortalizeze, sa arate, sa pastreze prin aceste constructii topografice marete? Probabil un eveniment de importanta cosmica. Caderea unei stele (o stea misterioasa este desenata pe multe scuturi dacice de pe Columna lui Traian)? Relatia dintre fiintarea omeneasca si crescentele Lunii (Luna Noua e prezenta si ea pe o multime de scuturi dacice? Inceputul unei ere (vezi siturile arheologice de pe Muntele Ceahlau care dateaza din Paleoliticul Superior si noi credem ca situri asemanatoare exista si in Bucegi, si pe Cindrel)? Cunostintele lor despre legile Cosmosului si ale pamintenilor? Relatia cu Marele lor Zeu care era Zalmoxis? Cum ar fi putut minunatii dacii sa ne arate cel mai bine acest eveniment avind "cerul instelat deasupra si legea morala" din sufletele lor (vezi relatarea lui Platon despre intilnirea lui Socrate cu unul din medicii lui Zalmoxis pe la 432BC in "Harmides")? Cercetarea atenta arata ca depozitarea si transmiterea peste milenii a mesajului lor putea fi realizata in mod simplu si genial cu ajutorul cerului istelat din preajma Polului Nord Ceresc, care se roteste domol si stabil, pe aceleasi cai, de multe sute de milioane de ani.      * La cercetarile din 22 iunie 1996 au mai participat Prof. dr. D. Zugravescu, prof. V. Boroneant, dr. V. Bologa, dr. D. Iepuras si altii. La cercetarile de la Valea Bodii au mai participat arhitectii N. Dorin si A. Ivanes, generalul V. Dragomir, prof. V. Rudan. In anii 1996-97 noi am colaborat si cu dna A. Rusu, directoarea Muzeului Civilizatiei Dace si Romane din Deva. Un cercetator pasionat al vestigiilor dace a fost si regretatul academician Sergiu Radautan impreuna cu care autorul acestei carti a batut multe drumuri dacice.