IMBRACAMINTEA DACILOR

In multe zone din Romania, Republica Moldova, precum si in Ucraina, Serbia unde rominii locuiesc compact, mai poarta si azi aceeasi imbracaminte ca dacii de pe columna lui Traian (itari, camasa lucrata cu flori pe poale si maneci, cojocele lucrate cu flori, caciula - pe care romanii nu le aveau) si ca femeile dace erau net superioare celor romane ca stil si arta in toalete (camase cu decolteu, ie, fusta cu clos, fote, bazma etc, pe care - de asemenea - femeile romane nu le cunosteau).
De asemenea, insusi cuvantul imbracaminte este de origine dacica, fiind grefat pe cuvantul dac braca "pantaloni", cuvant care a evoluat in limba romina sub forma de bracinari "itari" si bracinar "curea, sfoara, cingatoare pentru strans pantalonii". Primul care foloseste brava este Ovidius, apoi Tacitus. Amandoi se refera la estul Europei: Ovidius descriind pe geti, Tacitus folosind litere elene. Deci cuvantul braca nu este celtic, ci dac.
Dimpotriva, romanii, veniti in Dacia au adoptat portul dac, astfel cum ne informeaza D. Protase. Pana in prezent nu s-a gasit nici un monument in care sa fie reprezentat un dac in toga romana. De fapt, colonistii erau nevoiti sa adopte portul dac pentru a nu ingheta iarna de frig, asa cum ne demonstreaza monumentul sculptural de la Casei (Jud. Cluj, Rominia) al lui Iulius Crescens imbracat intr-un cojoc mitos, ca si cel de la Apulon. Ca element de permanenta a elementelor de port de-a lungul mileniilor, in afara closului si decolteului, avem originala caciula dacica pe care o mai poarta inca taranii romini, ca mostenire din timpurile imemoriale ale pelsagilor dunareni si carpatici si ale lui "Mithras genitor luminis" reprezentat ca un tanar imbracat in costum traditional dac: camasa lunga, cingatoare peste mijloc, mantie ce-i ajunge pana mai jos de genunchi si caciula traditionala daca pe cap. E o costumatie identica cu cea a dacilor sculptati pe columna lui Traian.
Imbracamintea ca si infatisarea, era aceeasi la marea majoritate a populatiei, indiferent de clasa sociala sau regiunea teritoriala. Barbatii aveau camasa pana la genunchi, crapata pe margini in dreptul coapselor, prinsa la mijloc cel mai adesea cu un brau subtire, rareori cu brau lat de piele sau stofa groasa. Itarii erau de doua tipuri: cei largi din material mai subtire strinsi in jurul gleznelor, si cei stransi pe picior din lana mai groasa.
Multi daci mai ales nobili purtau o manta prinsa cu o fibula pe umar, avand pentru vreme rea o gluga. Arareori purtau o haina cu maneci si creturi. Iarna sumanele nu prea lungi, de lana mitoasa de oaie, cum poarta ciobanii din ziua de azi, ii aparau de frig.
Incaltarile erau alcatuite exclusiv din opinci majoritatea din piele, putine din pasla, iarna cu cioareci grosi de lana. Pentru inaintarea usoara pe gheata, li se adaugau "ghearele de pisica" iar la calareti pinteni de fier. Dar vara, mai ales la campie cei mai multi daci se poate sa fi umblat desculti.
Exclusiv pentru nobili erau caciulitele care le indica rangul, cele pentru vara erau facute din panza de in iar cele pentru iarna din lana, uneori din blana de oaie intoarsa cu parul in interior.
Femeile, purtau o camasa incretita la gat, cu maneci scurte, si o fusta, uneori o catrinta. Unele femei purtau si basma.